joi, noiembrie 30, 2017

Cine nu crede...


Joi, 30 Noiembrie 2017

Cine nu crede în Sfântul Andrei
Și-n jertfa lui pironită pe cruce,
Dumnezeu să îi pună în suflet temei,
Povara aceasta să o poată duce!

Om a fost și el, în carne și-n oase,
Ucenicul Celui trimis pe pământ
Să vindece toate sufletele păcătoase
Doar prin atingerea lor de cuvânt!

Venirea lui n-a fost întâmplătoare
Aici în Dacia ca o pâine rotundă,
În ființa aceasta ocrotitoare
Cine nu crede să nu-mi răspundă...

Nicolae Nicoară-Horia

Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României




Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, primul dintre ucenicii Domnului Hristos.
Fiul lui Iona, pescarul din cetatea Betsaidei de pe malul lacului Ghenizaret, fratele Sfântului Apostol Petru.
Sfântul Apostol Andrei a ajuns în cetatea Tomisului, Constanța de astăzi, între anii 60 și 63.
Cetatea de atunci fiind aglomerată și de teama romanilor care îi prigoneau pe creștini, Sfântul Apostol Andrei împreună cu alți doi ucenici s-a retras în această peșteră, unde conform cercetătorului George Alexandrou, Sfântul Andrei a petrecut aici 20 de ani.
Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susține că acest nume - Apostolul Lupilor - deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre peștera care i s-a oferit ca adăpost.”
A murit la 30 noiembrie anul 60 d.Hr. în orașul Patras din Grecia, răstignit pe crucea care îi poartă numele.



Rugă nehotarnică...


Joi, 30 Noiembrie 2017

Din copilărie așa mă rugam
Și rugăciunea era nehotarnică:
Ferește-mi, Doamne, acest neam
De ură și de moartea cea grabnică,

Ferește-mă și pe mine de silă
Și-alină-mi oftatul cel greu!”
Cu câtă-ndurare cerească și milă
Te uitai înspre sufletul meu!

Acolo, în Munții de Aur, știi bine
Ce dureri îndurat-au românii,
Mânuțele mi le ridicam înspre Tine,
Precum curcubeul deasupra fântânii!

Mă rugam pentru Horea și pentru Avram
Să le dai odihna cea veșnică,
Pentru Țara aceasta întreagă ce-o am
De jertfa lor pururea să fie vrednică!

Potolește-i dușmanii care mai sunt
Și-i sapă zinic la temelie,
Tu ne-ai lăsat aici pe pământ
O patrie cu numele sfânt-Românie!

Și-acum la bătrânețe mă tog smerit,
Iar brațul Tău să cad nu mă lasă,
De rele-ntotdeauna Tu m-ai ferit,
Și nu mi-ai spus niciodată: nu-Mi pasă!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, noiembrie 29, 2017

Noiembrie se duce...


29 Noiembrie 2017

Noiembrie se duce, spre unde noi nu știm
Și umbrele-nserării încep să ne cuprindă,
Decembrie e-aproape și sus la Viflaim
Se naște iarăși Pruncul în leagăn de colindă

Și iarna o să cearnă zăpada peste noi
Și gândurile mele sub pom se înlumină,
Noiembrie se duce, nu-l mai chema înapoi,
Oricum până la Anul nu are cum să vină;

Afară-i frig și gerul cu nepăsare mușcă,
La mine în cuvinte e cald precum în rai,
Din anul care pleacă ne-a mai rămas o dușcă,
Să plece, vine altul din urmă și...nu-i bai!

Colindătorii parcă se-aud vuind pe drum
Și crește-n mine dorul de Munți tot mai fierbinte,
Ci vino și îngână-mi un leru-i ler de-acum
Până ne fură somnul uitat între cuvinte.

Citește-mă cu grijă încet și nu te teme,
Nu vom cădea vreodată din margine de vis,
Noiembrie se duce, mai zăbovim o vreme
Să teminăm poemul ce încă nu l-am scris...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, noiembrie 28, 2017

E ziua ta...


28 Noiembrie 2017
In memoriam Ioan Nicoară

E ziua ta, prieten drag și doare,
Pentru întâia oară pe pământ
Lâng-amintire arde-o lumânare
Și ceara se topește în cuvânt...

Azi nimenea nu îți mai face tort
Și „La mulți ani” nici vântul nu îngână,
Sărbătoritul, cel din acte-i mort,
Iar celălalt tot viu o să rămână!

Culorile pe pânză, reci și mute,
Așteaptă mâna ta înfiorată
Cu-aceeași dragoste să o sărute,
Nici ele nu te uită, niciodată!

Mă-ntrebi ce fac? Tot „binișor” mă simt,
Tu mult mai bine-acolo unde ești,
Aici e frig și ninge, nu te mint,
Peste Acasa ta din Nicorești...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, noiembrie 27, 2017

Cifra trei...


26 Noiembrie 2014, ora 7.56
Duminică, 26 Noiembrie 2017
Pentru Annamaria Silvana
Mi-a spus la telefon: „am trei
Și ce mă bucur!” Anna mea cea dragă
O, Doamne sfinte, bucuria ei
Fă-o să cuprindă lumea-ntreagă!

Niciun vis din viață nu e frânt
Oricâte îndoieli din noapte vin
Până mai sunt copiii pe pământ
Cu chipul și cu zâmbetul divin!

În ei și-a pus lumina Dumnezeu
Și Dragostea, cea fără de hotare,
Tresaltă ca un psalm sufletul meu
Și gândul amiroase-a sărbătoare!

Am învățat ce-nseamnă cifra trei
Și, Doamne, e atâta de ușor!
ANNAMARIA cu părinții ei,
Petale rupte din același Dor!

Culorile din steagul Țării mele,
Tatăl, Fiul și cu Duhul Sfânt,
Și câte bucurii aici sub stele
Nu au semnul ei de pe pământ!

Sunt anii care-i port acum pe frunte
Ce pe-o coroană împletită-n trei,
Cum împletit e zbiciul de la munte
Purtat de Bunul între „cea” și „hei!”

Trei păstori și-o blândă mioriță,
Iezii din poveste, cucuieți
Cu toată bucuria mea din ființă,
E semnul sfânt al crucii dacă vreți!

Și multe alte lucruri știu ce-nseamnă,
Dar vremea nu e încă răbdătoare
Și tortul de pe masă mă îndeamnă
Să-l împart cu voi, cu fiecare...


Nicolae Nicoară-Horia

România dodoloață...


18 Noiembrie 2017

În curând iar o să vină, Românie, Ziua ta,
Alții nici nu vreau s-audă, să mai știe despre ea,
Mușcă din aceeași pâine, ruptă din același dor,
Frați” dacă am fost odată, să mai fie nu mai vor!

Nu le înțeleg pornirea și nici ura deocamdată,
Le-am cinstit întotdeauna ziua care le-a fost dată,
I-am servit cum se cuvine cu pălincă și cu vin,
Nici nu mi-am șters de sudoare fruntea cu vreun steag străin...

Doamne, îmblânzește fiara cea flămândă și dă-i hrană,
Care silnic zgândărește în aceeași sfântă rană,
Dojenește-o cu cuvântul care-i mai presus de fire,
Pune între noi de-a pururi dragostrea întru zidire!

În curând iar o să vină Ziua ta de pe pământ,
Patrie fără de care nici el nu-i, nici eu nu sunt,
Trebuie ca să priceapă și cu mintea lui beteagă,
Tu ai fost și vei rămâne, România mea, întreagă!

Nicolae Nicoară-Horia