luni, august 31, 2020

Pleacă vara...

 



31 August 2020

Un cântec drag a înnebunit chitara,

Un cântec drag din tinerețea noastră,

Cu bune și cu rele pleacă vara,

Septembrie-Răpciune-i la fereastră...


Ca un copil nerăbdător de-o vreme

Aștept să văd ce daruri îmi aduce,

Lumina toamnei picură-n poeme

Și mustul din ciorchini e tot mai dulce...


Pleacă vara, plece, Doamne-ajută,

Dintre toate, poate cea mai tristă,

Ce stai peste cuvinte abătută?

Hai să le scriem câte mai există


Și ziua-i tot mai mică de acuma,

Mi se-nfioară sufletul din humă,

În Munți la Țebea o să cadă bruma

Peste durerea Iancului postumă...

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, august 30, 2020

Suntem prea mulți...

 


Duminică, 30 August 2020


Suntem prea mulți, așa se pare,

Spun cei care ne poartă hamul,

În lume prea puțin se moare

Și-n Țară ne sporește neamul...


Purtăm de-o vreme teama-n oase,

Tot mai străini de ce-i divin,

Aceste „boli” misterioase

Nu vă-ntrebați de unde vin?


De unde vin aceste nume

Pe care n-ai cum să le-nfrunți,

Satan e peste tot în lume

Și slujitorii-s tot mai mulți,


Iar noi, cuprinși din somnul greu

De-o nepăsare prea cumplită,

Ne tot rugăm lui Dumnezeu

Și nu ne duce în ispită!”


De parcă fața Lui divină

Pe care o purtăm din veac

De toate-acestea e de vină

Și nu încornoratul drac...


Cu dragostea de el buiastră,

Da, se lucrează, v-am tot spus

Din greu la nimicirea noastră,

La Răstignirea lui Iisus!


Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, august 29, 2020

Din Ziua Amintirii tale...

 





29 August 2020

-Restituiri-

Lumea e plină de Irodiade,
Lumea aceasta tot mai pripită,
Privirea lor în ochii mei arde,
Gata oricând să îi ducă-n ispită...

    *    *    *

E Ziua Amintirii tale, Ioane,

Botezător de legi și de Iisus

Îți luminează chipul din icoane,

Atunci Irod degeaba l-a răspuns!


Celor ce nu cred în tine, încă,

În Adevărul spus de-atâtea ori,

Din peștera cuvântului adâncă,

Îmi strig durerea până către zori:


Bărbați cucernici, voi, femei frumoase,

Toată suflarea vrednică să știe,

A fost aici în carne și în oase,

În Duhul care strigă în pustie!


De el nu se atinge nicio moarte,

Capul, cel din temniță, tăiat

Și îngropat de trupul lui departe,

Nevătămat de-atunci a înviat!

................................................

Și-acum irozii vremii se-nspăimântă

Gândind la chipul celui care-ai fost,

E Ziua Amintirii tale sfântă,

O zi de rugăciune și de post...


Salomeea...


O mai aud și astăzi dansând pe Salomeea,

Rostind aceleași vorbe amirosind a iod,

Dar o să vină vremea, ce-aproape e scânteia

Din flacăra promisă: „vreau capul lui Irod!”


Cuvintele acestea ce-mi vin nu-s ale mele,

Ca roiul de albine de dincolo de zare,

Chiar dacă-ntotdeauna eu am crezut în ele

La versurile mele, voi, știu, nu dați crezare


Și ochii plini de fosfor sunt gata să se-aprindă

Alunecând pe trupul demonic și rotund,

Pe Ioan Botezătorul nu-i cine să-l mai prindă?

Acum la întrebare nu vreau să vă răspund...



Dans...


Prin versul meu ce nu-mi dă pace,
Dansează încă Salomeea,
Acelaşi IOAN în lanţuri zace-
Tot Capul lui îl vrea femeia?

În ochii ei flămânzi ca iadul
Irod se uită şi nu ştie,
Frumoasa îi şopteşte-„adu-l,
Îl vreau, stăpâne, pe tipsie...”
...............................................
În Dragoste s-aveţi măsură,
Voi, fiii mei, luaţi aminte,
Vă fie dar, învăţătură-
Scriptura, cea dintâi, nu minte!

Dansează Salomeea încă,
Cu trup mistuitor ca focul,
În temniţa de jos, adâncă,
Aşteaptă înlăcrimat Proorocul...


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, august 28, 2020

Puiul...




Vineri, 28 August 2020


A mai rămas un pui pribeag,

Era prea mic pentru departe

Și puiul mi-e atât de drag

Privind spre zări însingurate...


N-avea putere pentru zbor

Și rândunelele, știu bine,

Nu l-au primit în stolul lor

Când au plecat spre țări străine...


Dar puiul n-are nicio vină

Pe lumea plină de năduh,

El cât-afară e lumină

Plutește-n voie sub văzduh,


Iar noaptea vine trist acasă

Să se-odihnească-n cuibul mut,

La iarnă, gândul mă apasă,

Cine-o să-i țină de urât?


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, august 26, 2020

Când scriu...

 


26 August 2020


Când scriu cărțile se uită la mine

Din biblioteca sufletului meu,

Cititul astăzi parcă e-o rușine,

Scrisul și el din ce în ce mai greu...


Nu mai are liniște omul defel,

Noaptea, dimineața, ziua întreagă,

Se tânguie și umbra după el,

Nici ea nu poate să-l înțeleagă...


Nici cerneala nu mai e albastră,

E-atâta-ntunecime oarbă-n ea!

Când scriu se face ziuă în fereastră

Și cât de-aproape ești, minunea mea!


Când scriu niciodată nu mi-e urât

Și nicio tristețe nu mă ajunge,

Umblă târziul cu cheia la gât,

N-auziți Copilul din mine cum plânge?


Nicolae Nicoară-Horia



luni, august 24, 2020

Au plecat rândunelele...

 


Luni, 24 August 2020, spre seară...


Au plecat rândunelele cu adevărat,

Când scriam se pregăteau să plece,

Versul meu dinspre ele s-a împovărat

Și aerul de-acum e tot mai rece.


Nu mai răsună ciripitul din zori,

Țipătul când trecea pisica pe-aproape,

Melancolic soarele de după nori

Își ascunde-o lacrimă sub pleoape...


Au plecat rândunelele pe alte hărți,

Liniștea-mi cade peste bojdeucă,

Doamne, să nu mi se spargă-n bucăți!

Augustus și el e-aproape de ducă...


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, august 23, 2020

Pleacă rândunelele...

 

Duminică, 23 August 2020


Pleacă rândunelele, zbor lin,

Stă gândul în genunchi să le petreacă,

Din toate câte-n viața noastră vin,

La vremea cuvenită toate pleacă...


Dimineață, ca un sfânt obol,

Deasupra casei mele, gazdă bună,

S-a adunat tot neamul lor în stol

Și ciripitul în urechi îmi sună...


Am lăcrimat privindu-le din prag,

Orice plecare nu-i să nu mă doară,

La Anul vă aștept aici cu drag

S-aduceți pace și lumină-n Țară!


Și dintr-odată, ce ciudat'alarmă

Învăluie plecările din zbor!

Vrăbiile, trândave, fac larmă,

O să se mute-n cuiburile lor...

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, august 22, 2020

Dureri contemporane...

 


22 August 2020


Tot mai puțină

hârtie

de scris,

și manuscrisele

tot

mai

puține...

Cărțile de istorie

și poeziile

se scriu direct

pe Internet,

dar Biblioteca Internetului

cui aparține?

Biblioteca lui Ptolemeu

din Alexandria

e de mult amintire...

S-a spulberat liniștea

de pe chip

și de pe sufletul

chipului;

în locul ei

s-a cuibărit teama-

începutul tuturor durerilor

de pe pământ...

Nici

Scrisori de dragoste”

nu se mai trimit-

cine

să le citească?

Omul

s-a îndepărtat

de el

și de libertatea lui

dumnezeiască!


Nicolae Nicoară-Horia





joi, august 20, 2020

Pandemie...

 


Joi, 20 August 2020


Pandemie, pandemie,

Lacrimă de doină arsă,

Câtă liniște pustie

Ai adus în orice casă!


Cine te-a trimis în lume

Aibă bucuria spartă,

Numai când îți spun pe nume

Simt coroana ta deșartă


Precum a simțit durerea

Fiul răstignit pe cruce,

Fie-ți blestemată vrerea

Orișiunde te vei duce!


Pandemie, pandemie,

Aer cu miros de iască,

Gândul arde când te scrie

Și el osândit sub mască...


Nicolae Nicoară-Horia





miercuri, august 19, 2020

Anii de liceu...

 


19 August 2020

-Restituiri-


Mi-aduc aminte anii de liceu

Și-adeseori mă las purtat de val,

Precum se lasă-un pui de curcubeu

Peste fântâni flămânde din Ardeal...


Acolo-n Munți, din margini de pădure,

Cum recitam poeme fără soț

Tot așteptând vreo fată să mă fure

Și-apoi să facem amândoi negoț...


Frumoase și cuminți pe-atunci eleve

M-ademeneau la fiecare pas

Și toate îmi păreau ca niște Eve,

Iar eu Adamul care-a mai rămas!


Ani de liceu, ce cântec drag și viu!

Lângă un Râu de Aur din Ardeal,

Mi-e dor de voi și parc-aș vrea să fiu

Tot repetent în anul terminal...


Nicolae Nicoară-Horia



Traseiștii...

 



18 August 2020, spre seară...


Aseară Ion și Mărie

Se certau ca doi ciumați

La un pahar cu răchie

De la niște candidați;


Ea cu vocea țuguiată

Pedalând” ca bicicliștii

Se zbârli la Ion deodată:

Mie îmi plac...„traseiștii!”


Tu ascult-atent la mine,

Nu mai fă pe fariseul,

Ei lucrează cel mai bine,

Își cunosc de-acum traseul...


Treaba asta nu îmi place,

Crede-mă, nu sunt netot,

Lasă-mă nevastă-n pace,

Eu și-așa nu merg la vot!


Nicolae Nicoară-Horia




duminică, august 16, 2020

Poezia se citește până la capăt...

 


Duminică, 16 August 2020


Poezia se citește până la capăt,

Nu-i de-ajuns pe nume să o chemi,

Ea, când se scrie, nu dă în scapăt

Precum soarele mai înainte de vremi...


Ca cititor adeseori m-am întrebat:

Orice Poezie dacă nu e întreagă,

Oricât i-ar fi titlul de minunat

Cum poate omul să o-nțelegă?


Să lucrăm așadar până este lumină!”

Porunca divină vine din Carte,

Graba în toate mereu e de vină,

Graba aceasta din viață spre moarte...


Nicolae Nicoară-Horia



Adio, prieteni...

 


Duminică, 16 August 2020

Lui D. N.


Adio, prieteni!” Ce cuvinte grele

Rostite-n miez de noapte de actor!

Silabele se ceartă între ele,

Nu pot să cred în adevărul lor!


Adio, prieteni!” Voi, dușmanii mei

Să locuiți în fericirea voastră,

Ce-i viața asta? Neființa, ce-i

Dincolo de zarea cea albastră?


Adio, prieteni!” Tremură lumina

Și liniștea se-nchide în culise,

E gata piesa, a căzut cortina,

Actorul, ca în orice rol, glumise...


Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, august 15, 2020

Nu-i nimeni pe pământ să nu adoarmă...

 


Sâmbătă,
15 August 2020

Adormirea Maicii Domnului


Nu-i nimeni pe pământ să nu adoarmă!

A adormit Maria, Mama Lui,

Vă rog, prieteni, nu mai faceți larmă,

Dușmanii ei și astăzi sunt destui,


Dușmanii ei au fost dintotdeauna

Ce n-au crezut în Adevărul sfânt,

Fecioara-ntre fecioare este Una

Și a născut pe Fiul din Cuvânt!


Acolo-n ceruri, lângă El, ea plânge

Și lacrimile-i picură fierbinți,

Ca Mamă, sufletul rănit se frânge-

Vai de copiii fără de părinți,


Vai de părinții fără de copii!

Și stelele pe boltă se-nfioară,

Tu între noi de-a pururea să fii

Și Adormirea ta să nu ne doară!

...................................................

Pe-un pat de crini stă trupul ei-lumină!

În rugăciune gândul meu se sfarmă

Și sufletul poemului suspină-

Nu-i nimeni pe pământ să nu adoarmă...


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, august 12, 2020

Mi-e dor de liniștea de-acasă...

 


12 August 2020


Mi-e dor de liniștea de-acasă, trează,

Nu sunt nervos și nici ursuz nu sunt,

E miezul nopții, unii se distrează,

Ce muzică nebună pe pământ


Și ce plăcere sadică e-aceasta,

Când alții dorm sau ar putea să doarmă,

Să-ți iei la joc iubita sau nevasta

Cum iau soldații pușca din cazarmă!


Și dacă suni la unu-unu-doi

Primești răspunsul cuvenit îndată

Și cântă Petreușii până joi

Dar ...„gălăgia” nu e amendată...

.....................................................

Mi-e dor de liniștea de-acasă, trează,

Foșnește vântul trist prin cucuruz,

E miezul nopții, unii se distrează,

Ce muzică sălbatică-n auz!


Nicolae Nicoară-Horia



marți, august 11, 2020

Vine Ziua Adormirii tale...

 


11 August 2020

Nu faceţi din mutarea mea pricină de doliu,

ci umpleţi-vă de bucurie şi mai mare!”

Maria


Marie, Născătoare de Iisus,

Vine Ziua Adormirii tale,

Așa precum cu dragoste ne-ai spus,

O zi de bucurie, nu de jale!


Pe pământ măicuțele nu pier,

Maica, dintre toate, cea divină,

Atunci și tu te-ai înălțat la cer

Cu trupul plin de pace și lumină:


Acolo unde ești acum când scriu

Te roagă pentru noi, Măicuță dragă,

Să nu se facă pe pământ târziu

Și bucuria să ne fie-ntreagă;


Să nu ne adumbrească nicio jale

Porunca ta ne fie adăpost,

Vine Ziua Adormirii tale,

S-o așteptăm cu rugăciuni și post...


Nicolae Nicoară-Horia


Icoana Maicii Domnului din Betleem

luni, august 10, 2020

Cititorii mei...

 

10 August 2020


Știu,

cititorii mei sunt

de două feluri:

unii „analizează” și acum

tot ce scriu

până la „tăcere”,

cei mulți și adevărați,

mă citesc din dragoste și din plăcere.

Celor din urmă

sufletul din templul meu

se închină,

pe ceilalți, mărunți,

pârâcioșii” ce-au fost

și ce sunt,

să-i judece Dumnezeu

după vină

pentru fiecare cuvânt!

Oricum,

de roata lui Horia

nu m-am temut niciodată,

fie-i în veci

memoria

binecuvântată!


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, august 09, 2020

Mâinile Tale...

 

Duminică, 9 August 2020

Am crezut și cred în mâinile Tale,

Binecuvântate mâini de Dumnezeu

Cum stau întinse ca două petale

Întotdeauna peste sufletul meu!


Ca Petru pe mare, cuprins de furtună

Și brațele mele spre Tine se-ntind,

Adu peste Țară vremea cea bună

Și nu ne lăsa prin străini pribegind...


Corabia vieții acum e-n derivă,

Lumea întreagă e plină de teamă,

Îmblânzește dușmanii ce stau împotrivă

Și-nspre limanul Dragostei ne cheamă.


Am crezut și cred în mâinile Tale,

Fără ele, Tată al nostru, eu știu

Nu era nimeni călător pe Vale,

Cu mâinile-acestea întotdeauna scriu...


Nicolae Nicoară-Horia



Doamne, scapă-mă...

 


Duminică, 9 August 2020

Eu sunt; nu vă temeți!”

Ev. Matei 14, 22-34

-Restituiri-


Doamne, scapă-mă!” îi spun și eu

Ca Petru când pe mare-ajuns la greu

A început atunci să se scufunde

Și Dumnezeu din ceruri îmi răspunde!


Pe vreme bună, dar și întotdeauna

El potolește vântul și furtuna,

Mereu te cheamă: „vino”, dintre vremi

De glasul Lui nicicând să nu te temi!


Doamne, scapă-mă!” îi spun și-acum,

Când îndoiala mi-a ieșit în drum,

De la Înviere ea nu mai există!

Dar nu mi-e fața niciodată tristă;


Chiar dacă-n viață nu ți se-arată,

De El să nu te îndoiești vreodată

Și mâna Lui spre tine stă întinsă

Din marea dragostei, cea necuprinsă...



Nicolae Nicoară-Horia















vineri, august 07, 2020

Din lacrima dorului...

 


7 August 2020

In memoriam

Dumitru Fărcaș

Și Dumnezeu e-un bun român...”

(7 August 2018)

-Restituiri-


În leagănul Munților mei din Apus,

Acolo, unde și astăzi mai adorm câteodată,

Am crescut în lacrima Dorului picurată-n Auz,

Lacrima Dumnezeirii ce mi-a fost dată!


Un Om ca Dumitru, știu, nu se naște

Decât la o sută de ani în Carpați!

L-am cunoscut mai înainte de-a ne cunoaște

Și așa am rămas, de-a pururea frați!


Sufletul meu se înfioară și-acum,

Ascultându-i porunca aceea divină:

Iubiți-vă Țara și Neamul și nu oricum,

Cu dragostea voastră vederată-n lumină!”


Mereu între contemporani și strămoși,

Dumitre Fărcaș, de acum te vei duce

Lângă prispa Casei tale din Groși,

Maramureșul ți-a fost altar și cruce!


Între glasul de înger și tăcerea din humă,

Din satul cel veșnic, Sat pătimaș,

Neamul și mândra” ce durere postumă!

Nu te vor uita, Dumitre Fărcaș...


Cântecul mântuie...

Cine va putea să-i fure vreodată sufletul taragotului său?


Cântă, Dumitre,

Fărcașule-mi cântă,

binecuvântat fie Duhul

taragotului tău!

Cântecul mântuie

dar și

înspăimântă

Gândul celui ce te gândește

de rău...

Câtă Lumină

și

câtă

putere

clocotește în trunchiul

acestui gorun-

cântă-mi Fărcașule,

de mângâiere,

Cântecului tău

supun!

El vine, de unde?

Dumnezeu să te-asculte!

El vine din Cerul

de jos

și de Sus,

cântă-mi, Dumitre

și nu

îmi răspunde,

cântă-mi o viață-

nu-i timp

de

răspuns...


Nicolae Nicoară-Horia