duminică, martie 21, 2010

POEMUL DIN VIE...

20 Martie 2010, la amiază

Ce bucurie sfântă mă învie
Tăierile de rod de pe pământ!
Vă scriu acum din Viţa de vie,
În adevărul ei în care sunt...

Mi-atât de dragă precum o copilă
Şi râde primăvara după nor,
„Taie-mă, te rog şi fără milă,
Ochii mei nu vezi cum plâng de dor?!”

De fiecare dată bag de seamă
Când scriu mi se întâmplă o minune,
Vinul vechi se tulbură în cramă
Tot murmurând un fel de rugăciune...

Versul meu se-aude hohotind
Şi trece-n zbor mirată o albină-
Vai cum aş vrea în amorţire fiind
Să mă înţepe, Doamne, cu lumină!...

Când spun IANCU...

17 Martie 2010, spre seară...

Când spun IANCU, nu jignesc pe nime’,
Oricâte-acuze oarbe mi se-aduc,
El este Crăişorul din mulţime
Şi nu-i nevoie să îl mai traduc!

Când spun IANCU, mâna mea tresare
Şi trebuie legitim să îl scriu,
Cine dintre noi se teme oare
Că Numele în suflete e viu?!

Când spun IANCU, eu nu spun degeaba,
Aşa-i porunca, să-l rostesc mereu
De la Arad şi până la Ohaba,
De la Ţebea pân’ la Dumnezeu...

Şi fluierul pe care-l port sub pleoape,
Cum poartă drumul vântul pe sub roţi,
Nu va putea tăcerea să-i îngroape
Cântecul şi neamul lui de Moţi...

Când spun IANCU, Doamne dă-mi cuvinte
Din tăcere nici o slovă-n plus,
Iar tuturora să le-aduci aminte
De ce s-a răstignit precum Iisus...

marți, martie 16, 2010

Mi-a îngheţat de aşteptare fereastra...

15/16 Martie 2010.

Nimic nu e veşnic aici pe pământ,
Aşa-mi spune floarea dintre petale,
Zilele mele numărate îmi sunt,
Cine numără nopţile tale?

Ce pândă se-ascunde în mugurii toţi,
Iarba scânceşte sub glia sărată,
Dorul meu, călătorul, arde sub roţi,
Cerul din cântec nu mi se-arată...

Mi-a îngheţat de aşteptare fereastra,
În privirile mele e tot mai târziu,
E Martie-acum, primăvara aceasta
Vine, nu vine, nici nu mai ştiu...

duminică, martie 14, 2010

ARIEŞUL

13/14 Martie 2010.
„Unicul Dor al vieţii mele...”

Mă strigă Râul, Iancu încă-i viu!
Eu nu mai am răbdare, gândul arde,
Aşa fierbinte trebuie să-l scriu-
Trezeşte-te din amorţire, barde!

Prin Munţii tăi de-Acasă vântul geme,
Frunza doare-n mugurii ce sunt,
Şi ARIEŞUL murmură de-o vreme
Un Cântec tulburat peste pământ...

Am fost acolo şi mi-a dat de veste
La Albac, sub coasta unui Deal,
Că în Ardeal se scrie o poveste
Despre un călăreţ fără de cal...

N-am înţeles atunci prea bine spusa
Când m-a atins cu valul lui de foc
În ceasul de la Sarmisegetusa
Se-oprinse timpul dacilor în loc...
.........................................................
Se-aude Arieşul cum coboară
Doinit prin versul meu din dor în Dor,
Nicicând el nu se va muta din Ţară,
De la vărsare până la izvor...

MĂ VINDECĂ PRIVIREA...

Vineri, 12 martie 2010.

Mă vindecă privirea ta divină
Şi Învierea strigă din cuvânt,
La Sărbătoarea care o să vină
Fă-mă Doamne flacără şi vânt,

Fă-mă Doamne iarbă pe colină
Să mă pască turmele de miei,
Pentru Răstignire sunt de vină
De două mii de ani şi ochii mei...

Ce-nfiorare sfântă îmi cuprinde
Lemnul crucii adumbrit sub nori!
Pe Acela care îL vor vinde
L-am întâlnit şi eu de-atâtea ori...

Îi aud paşii vremuind pe drum,
Cu mâna Lui pe suflet mă atinge-
E vineri înspre seară de acum
Când scriu Poemul şi afară ninge...

vineri, martie 12, 2010

Natură vie...

11/12 Martie 2010.

Scriam şi îmi era atât de bine,
Ochii de lumină erau grei,
Te-am auzit gândindu-te la mine
Ca o fântână la izvorul ei...

Setea mea, eu ştiu ce Dor te-aduce
Aici, până aproape de suspin-
Lasă-mi gândul tânăr să se culce
În versul meu cuminte şi senin...

luni, martie 08, 2010

Ghioceii...


8 martie 2010...

Viscoleşte surd prin ochii mei,
Sunt sătul şi trist de toate cele,
E târziu şi frig fără femei,
Cum e Cerul noaptea fără stele...

Tu să-mi fii aproape, să-ţi ascult
Nemurirea versului cum vine,
Niciodată nu e prea demult,
Niciodată singur lângă tine

Până vrea lumina să mă ţină,
Martie, azi-noapte-au îngheţat
Ghioceii Mamei în grădină
Şi mă simt atât de vinovat...

Mama şi Pruncul...

8 Martie 2010, la amiază...

Se-aude Salvarea acum când vă scriu
Poemul acesta, de bună seamă
Undeva într-o lacrimă din Oraşul târziu
În curând vrea să nască o Mamă...

Aerul Clipei e rece şi crud,
Ţipătul acela nu îmi dă pace,
Durerile facerii lui le aud,
De la Adam izgonitul încoace...

De Ziua ei, ce cadou minunat!
Râde Pruncul strigat în lumină,
Poemul acesta, ne-terminat
Mamei şi lui mereu se închină...

Veghe...


duminică, martie 07, 2010

Venicia din poartă...

Duminică, 7 martie 2010, spre seară...

Stă Mama ca o făclie aprinsă în poartă,
Sufletul ei departe îi dus,
Ce Dor fără de margini o poartă!
Nu trece nimeni în jos, nici în sus...

Cu mâinile-streaşină plânsă acum
Scrutează depărtările ce nu mai sunt,
Numai vântul, pustiul, se aude pe drum,
E Ziua ei astăzi aici pe pământ...

Viaţa aceasta e-atât de deşartă-
Tot mai aproape de Veşnicie
Stă Mama şi-aşteaptă uitată în poartă,
Ce mai aşteaptă nimeni nu ştie...

Cărpiniş, 27 Februarie 2010


La Roşia Montană, în biroul..directorului... 27 februarie 2010


Poem de Duminică...

7 Martie 2010, dimineaţă

EVA mea dintâie,
Chip de înger drag,
Raiul să-ţi rămâie
Netradus în prag.

Loc de-nchinăciune
Care mi-a fost dat
Să îmi rog anume
Dorul din bărbat...

Pururi născătoare
De copiii mei,
Tu eşti Sărbătoare
Şi-Adevărul ei,

Tu eşti dimineaţa
Spusă în cuvânt,
Fără tine Viaţa
Pulbere-i şi vânt...

Se-nfioară huma
Raiului când treci,
Ziua ta e-acuma,
ZIUA ta e-n veci...

CRĂIŞORII...

Ţara Moţilor, 27-28 Februarie 2010
Arad, 6 Marie 2010.

I-am văzut în inima neamului meu,
Fără seamăn erau CRĂIŞORII!
Precum culorile în curcubeu
Din privirile lor se năşteau zorii...

Îmi era teamă să le ating
Bucuria aceea neprihănită,
Acum, când cuvintele toate mă ning,
Pădurile Veacului prin mine recită...

La Ţebea gorunilor din Tatăl nostru,
În Casa Rugăciunii cu tricolor
Le-am înţeles Legământul şi rostu’-
Sufletele drepţilor niciodată nu mor!

La Roşia, înfruntând întunericul minii,
În pivniţa plânsului de la Abrud,
La Horia, Câmpeni, în Albacul luminii,
Pretutindeni în Ţară îi ştiu şi-i aud....

Dă năvală Primăvara în frunze,
Galopul din sufletul fără de frâu,
Să le fie numele hrană pe buze,
Să le fie numele punte şi Râu...

I-am văzut în Apusenii dorului meu,
Ce frumoşi, Doamne, erau CRĂIŞORII!
Ca Lumina scrisă în curcubeu
Din privirile lor mă năşteau zorii...

Crăişorii...ACASĂ la Horea, Albac 2010


Duminică la Moţi...

Albac, 28 Februarie 2010.
Arad, 1 Martie 2010

Să fii cu El, cu fraţii lui Acasă,
Poemul scris, întreg să îl asculţi,
Doamne ce Duminică frumoasă
Mi-ai dat să o respir acolo-n Munţi!

Plutea pe Râu o negură uşoară
Ca duhul unui sfânt din Calendar
Şi am simţit atunci întâia oară
Că nu m-a scris cuvântul în zadar...

Amiroseau pădurile a Post,
Puii de moţi cu ochii îngereşti
Spunându-ţi versurile pe de rost
Şi ei să nu te ştie cine eşti...

Mi-a lăcrimat un tulnic fără veste
Şi bronzul parcă se-auzea gemând-
Din parastasul neamului pe creste
Nu se va stinge candela nicicând...

Doamne ce duminică frumoasă
Mi-ai dat să o respir acolo-n Munţi!
Am fost la El, la fraţii mei de-Acasă
Şi Arieşul suspina sub punţi...

ALBAC, Duminică, 28 Februarie 2010. Flori lângă bronzul amintirii sale...


Sunt la Albac acum...

Albac, Duminică, 28 Februarie 2010…

Sunt la Albac acum, ce bine-mi pare!
Îi mulţumesc Părintelui din Cer
De-a avut cu trupul meu răbdare
Şi l-a ferit de boală şi de ger…

Sunt la Albac acum, cu toată fiinţa
Poemul meu se dăruie egal,
Aş vrea să îi aduc recunoştiinţa,
Precum Râul vindecat de mal…

Sunt la Albac acum, e-o Zi anume,
Ce mărţişor durut în Calendar!
Pe Dealul pătimit un sfânt pronume
Se-aude fulgerând pe roată iar…

Totul aici din rana lui mă doare
Şi sufletul mi-l strig pe la răscruci-
Sunt la Albac acum, ori mi se pare?
Poate e Duhul celui de de atunci…

marți, martie 02, 2010

Gorunul lui Horia...

28 Februarie 2010, în zori...

Horia! Horia! Suflet străbun,
Trupul acesta nu e de vină,
Unde e Umbra de sub gorun?
Ochiul de lacrima ta mă anină...

A venit într-o vară fulgerul slut
Despicându-i tăcerea în trei,
Din Cerul moţilor mei preadurut
Fă-mă Doamne, gorun dacă vrei!

De când mi-ai dat cu El să m-aseamăn,
Să îi port chipul fără sfială,
Prin versul meu de-a pururea geamăn
E o mereu şi ne-nvinsă răscoală...

Sunt la Albac acum...

Albac, Duminică, 28 Februarie 2010…

Sunt la Albac acum, ce bine-mi pare!
Îi mulţumesc Părintelui din Cer
De-a avut cu trupul meu răbdare
Şi l-a ferit de boală şi de ger…

Sunt la Albac acum, cu toată fiinţa
Poemul meu se dăruie egal,
Aş vrea să îi aduc recunoştiinţa,
Precum Râul vindecat de mal…

Sunt la Albac acum, e-o Zi anume,
Ce mărţişor durut în Calendar!
Pe Dealul pătimit un sfânt pronume
Se-aude fulgerând pe roată iar…

Totul aici din rana lui mă doare
Şi sufletul mi-l strig pe la răscruci-
Sunt la Albac acum, ori mi se pare?
Poate e Duhul celui de de atunci…

Duminică la Moţi...

Albac, 28 Februarie 2010.
Arad, 1 Martie 2010

Să fii cu El, cu fraţii lui Acasă,
Poemul scris, întreg să îl asculţi,
Doamne ce Duminică frumoasă
Mi-ai dat să o respir acolo-n Munţi!

Plutea pe Râu o negură uşoară
Ca duhul unui sfânt din Calendar
Şi am simţit atunci întâia oară
Că nu m-a scris cuvântul în zadar...

Amiroseau pădurile a Post,
Puii de moţi cu ochii îngereşti
Spunându-ţi versurile pe de rost
Şi ei să nu te ştie cine eşti...

Mi-a lăcrimat un tulnic fără veste
Şi bronzul parcă se-auzea gemând-
Din parastasul neamului pe creste
Nu se va stinge candela nicicând...

Doamne ce duminică frumoasă
Mi-ai dat să o respir acolo-n Munţi!
Am fost la El, la fraţii mei de-Acasă
Şi Arieşul suspina sub punţi...