Duminică, 7 martie 2010, spre seară...
Stă Mama ca o făclie aprinsă în poartă,
Sufletul ei departe îi dus,
Ce Dor fără de margini o poartă!
Nu trece nimeni în jos, nici în sus...
Cu mâinile-streaşină plânsă acum
Scrutează depărtările ce nu mai sunt,
Numai vântul, pustiul, se aude pe drum,
E Ziua ei astăzi aici pe pământ...
Viaţa aceasta e-atât de deşartă-
Tot mai aproape de Veşnicie
Stă Mama şi-aşteaptă uitată în poartă,
Ce mai aşteaptă nimeni nu ştie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Eu, abia acum învăţ să citesc,
Eu, abia acum învăţ să scriu.
Pe drum mă văd cum rătăcesc;
Până la poezie nu e târziu.
Abia acum dezleg abecedarul,
Abia acum învăţ să citesc.
Până mai ieri îmi purtam amarul,
Ce mă ducea înspre nicăieri!
Acum ştiu cine te-a trimis!
Şi cine te-a scos în drumul meu.
Cuvântul ce mie mi-a fost promis
Vine de-acolo de la Dumnezeu!!!
Trimiteți un comentariu