POEMUL DIN VIE...

20 Martie 2010, la amiază

Ce bucurie sfântă mă învie
Tăierile de rod de pe pământ!
Vă scriu acum din Viţa de vie,
În adevărul ei în care sunt...

Mi-atât de dragă precum o copilă
Şi râde primăvara după nor,
„Taie-mă, te rog şi fără milă,
Ochii mei nu vezi cum plâng de dor?!”

De fiecare dată bag de seamă
Când scriu mi se întâmplă o minune,
Vinul vechi se tulbură în cramă
Tot murmurând un fel de rugăciune...

Versul meu se-aude hohotind
Şi trece-n zbor mirată o albină-
Vai cum aş vrea în amorţire fiind
Să mă înţepe, Doamne, cu lumină!...