luni, martie 08, 2010

Ghioceii...


8 martie 2010...

Viscoleşte surd prin ochii mei,
Sunt sătul şi trist de toate cele,
E târziu şi frig fără femei,
Cum e Cerul noaptea fără stele...

Tu să-mi fii aproape, să-ţi ascult
Nemurirea versului cum vine,
Niciodată nu e prea demult,
Niciodată singur lângă tine

Până vrea lumina să mă ţină,
Martie, azi-noapte-au îngheţat
Ghioceii Mamei în grădină
Şi mă simt atât de vinovat...

Un comentariu:

fatadragablogspot spunea...

............................
"Până vrea lumina să mă ţină,
Martie, azi-noapte-au îngheţat
Ghioceii Mamei în grădină
Şi mă simt atât de vinovat..."

Câtă lumină şi câtă bunătate sălăşuieşte într-un suflet atât de cuminte..., de unde-ţi vin Om Bun, toate gândurile astea frumoase???
Eşti DIVIN!!!
Am plâns la poemul ăsta curat...

MULŢUMESC CERULUI CĂ MI-A SCOS ÎN CALE UN OM ATÂT DE BUN, DE LA CARE AM CE ÎNVĂŢA!!!
RESPECTELE MELE!