vineri, august 23, 2019

Jugul...



Vineri, 23 August 2019
-Restituiri-

Eu am crezut și cred în Libertate,
Noi ne-am eliberat atunci de-un jug,
Din câte, Doamne, nouă ne-au fost date
Și le-am avut în soartă din belșug!

Și-acum ne-apasă unul pe grumaz,
De-l suferim și parc-așa ne place
În viața noastră să n-avem răgaz
Ca să trăim în liniște și-n pace.

Jugul acesta nu-i un jug străin,
Purtarea lui e-atât de dureroasă!
Cât de nesuferit e orice chin
Dacă vine dinspre cei de-acasă!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, august 22, 2019

Istoria îi supără pe unii...



Joi, 22 August 2019

Istoria noastră-i supără pe unii,
Pentru ei n-a fost și nu există,
Etichetându-mi” bunii și străbunii-
De sorginte pururi comunistă:

Decebalus, Burebista-getul,
Împreună cu tot neamul meu,
Cu iarba de pe dealuri și făgetul
De la origini pân' la Dumnezeu!

Fac alergie la orice cuvânt
Rămas aici statornic în lumină,
M-am întrebat adesea cine sunt,
La care zei împrumutați se-nchină?

Ulise de catarg legat cu funii
Se-ntoarce-acasă versul meu durut,
Istoria noastră-i supără pe unii,
Uitându-și locul unde s-au născut;

Toată cultura lor e un „ghiveci”,
Din truda ei să se aleagă scrumul,
Cine-i plătește să le fie-n veci
Câștigul risipit în vânt ca fumul...

Nicolae Nicoară-Horia

În imagine:
Statueta Adam și Eva de la Tărtăria, veche de șase mii de ani...
(Un singur trup, un singur adevăr!)

marți, august 20, 2019

Ștergătorii de urme...



20 August 2019
-Restituiri-

Pe noi nu ne-a adus barza
din altă parte.
Barza este un cuvânt de origine dacă,
precum doina, codrul
și dorul.
Cel ce-a venit pe această țarină,
mi-a întrebat prima dată strămoșul:
de unde ești tu?
Eu sunt d'aci!
A răspuns, legitim și înfiorat,
malul stâng al Râului.
Aici sunt turmele
și ciocârliile
mele,
prin cătunele noastre
umblă veșnicia cu șerparul la brâu
și fierbe mămăliga
pe vatră.
Aici sunt davele
în care ne adăpostim lacrima
din fața năvălitorilor.
De pe altarele de piatră sărată
nu s-a stins niciodată
lumina,
de când a spus Dumnezeu-
să fie”!
Celor ce te-au trimis
așa să le spui:
din moși-strămoși
noi
nu ne-am plecat căciula în fața nimănui!
Pe toți
i-am primit bucuroși
cu urdă
și cu struguri copți...
Prea toleranți fiind,
unii de-atunci
nici n-au mai vrut să plece,
de-au rămas
pe lângă stânile noastre,
încurcându-ne limba, obiceiurile
și credința...
Noi,
de când ne știm
am avut parte de ei,
de ștergătorii
de urme!

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, august 18, 2019

Doamne, scapă-mă...



Duminică, 18 August 2019
Eu sunt; nu vă temeți!”
Ev. Matei 14, 30
-Restituiri-

Doamne, scapă-mă!” îi spun și eu
Ca Petru când pe mare-ajuns la greu
A început atunci să se scufunde
Și Dumnezeu din ceruri îmi răspunde!

Pe vreme bună, dar și întotdeauna
El potolește vântul și furtuna,
Mereu te cheamă: „vino”, dintre vremi
De glasul Lui nicicând să nu te temi!

Doamne, scapă-mă!” îi spun și-acum,
Când îndoiala mi-a ieșit în drum,
De la Înviere ea nu mai există!
Dar nu mi-e fața niciodată tristă;

Chiar dacă-n viață nu ți se-arată,
De El să nu te îndoiești vreodată
Și mâna Lui spre tine stă întinsă
Din marea dragostei, cea necuprinsă...

Nicolae Nicoară-Horia















vineri, august 16, 2019

Trăiesc un timp...



Vineri, 16 August 2019
Trăiască nația!”
Eminescu

Trăiesc un timp, bolnav de rațiune,
Un timp ostil, impus aici de-afară,
Cuvântul scris cu sânge-„națiune”
Din limba românească să dispară

Și altele să le uităm de tot,
Îi deranjează pe mai marii zilei,
Alături de cuvântul „patriot,”
Demne de memoria fosilei...

Scriu cu durere adevărul crud,
Iar sângele se-aprinde ca o torță,
Și-așa mă simt atunci când îi aud
Ca insul în combinezon de forță!

Trăiesc un timp bezmetic și caduc,
Unde sunt oare vremurile sfinte?
Și-așa îmi vine Doamne să mă duc
Acolo unde nu mai sunt cuvinte!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, august 15, 2019

Poem din Ziua Adormirii tale...



Joi, 15 August 2019
Nu faceţi din mutarea mea pricină de doliu,
ci umpleţi-vă de bucurie şi mai mare!”
Maria

Ce liniște coboară pe pământ
În Ziua Adormirii tale, Mamă,
Slăvit să fie Numele tău sfânt
Cu lacrimile strânse în năframă,

(Ochii mei de ele îmi sunt plini)
Când l-ai căzut pe Fiul tău pe cruce
Cu fruntea sângerându-i de sub spini,
Să-ți fie somnul liniștit și dulce!

Clevetitorii mișună prin țară,
Sunt peste tot în lume și destui,
I-aud și-acum pe limba lor murdară
Că n-ai fost niciodată Maica Lui...

Ei spun că sunt creștini adevărați,
Că Biblia e singura lor Carte,
De unde ești, Marie să le-arați
Cuvântul care-adună, nu desparte!

Ascultă, Maică, ruga mea fierbinte,
Vasul cel ales de Dumnezeu,
Din Ziua Adormirii tale sfinte,
Primește ca pe-un dar poemul meu!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, august 14, 2019

Vine Ziua Adormirii tale...



14 August 2019
Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului

Vine Ziua Adormirii tale
Această zi la fiecare vine,
Noi, ce suntem călători pe cale,
S-o așteptăm așa cum se cuvine!

Făptură, cea de-a pururi dumnezeie,
Fecioară-ntre femei, cea Născătoare,
Cea mai presus de orișice femeie,
Ziua aceasta, ca pe-un fiu, mă doare!

Am stat și eu la căpătâiul ei
Până și-a dat suflarea de pe urmă,
Maica mea, mai sunt destui atei
Ce în cenușa necredinței scurmă...

Da, peste tot potrivnici sunt destui
Ce nu cred în Viața ta, Marie,
Ai fost și vei rămâne Mama Lui
De-acum și până-n ultima vecie!

Nicolae Nicoară-Horia

Maica Domnului de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog


joi, august 08, 2019

Mâzgălitorii...



Joi, 8 August 2019

M-am ferit întotdeauna de mintea codată,
Când plină de râvnă mi-a ieșit înainte,
Nu mi-au plăcut mâzgălitorii niciodată,
Mâzgălitorii” de fațade și de cuvinte...

Gândul meu să-i priceapă nu poate,
Mă-ntreb, ca un bun și drept cititor
De tot ce există în jur și de toate:
De unde vine oare „inspirația” lor?

Cu întunericul minții, cu bezna de-afară,
Cu litere străine din Abecedar
Mâzgălesc analfabeții pe chipul tău, Țară,
Cu tot ce au în sufletul murdar...

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, august 03, 2019

Gândul cu miros de busuioc...



3 August 2019

Gândul tău miroase-a busuioc
Și-așa l-am întâlnit întâia dată,
Mi-aduc aminte clipa de noroc,
Ea nu se uită-n viață niciodată!

Și-acum îl port cu mine peste tot,
Nu te întreb, nu știu de unde vine,
Această taină s-o-nțeleg nu pot
Când versul meu tresaltă lângă tine...

Ce liniște ciudată mă cuprinde!
Eu simt prin ființa ta fiorul sfânt
Lumina din lumină când se-aprinde,
Și-a busuioc miroase în cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov



joi, august 01, 2019

Mereu să guști...



1 August 2019

Mereu să guști, așa ți-a fost tendința,
Din toate bucuriile lumești,
Slăvită-ți fie pururea ființa,
Femeie pe pământ, oriunde ești!

Poemul meu cu gust dumnezeiesc,
Din prima zi-nsorită de August!
Tu, iartă-mi vina, știi la ce gândesc,
Nimicul doar există fără gust...

Hai să gustăm și dulcele și-amarul,
Și Dragostea ne fie adăpost,
Doar împreună să ne bem paharul,
În zi de bucurie și de post...

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, iulie 31, 2019

Corupția ucide...



31 Iulie/1 August 2019

Corupția ucide speranțe și destine,
Corupția ucide, de jos și până sus
Și dacă ucigașul acum e lângă tine
Nu cauta, zadarnic, prin alte părți răspuns!

Corupția ucide! Acesta-i adevărul
Și ea e-adăpostită de oameni și de legi,
Ca viermele pe care îl ocrotește mărul;
Corupția ucide! Nu vrei să mă-nțelegi?

Și parc'aud ispita șoptindu-mi: nu mă vrei?
De câte ori în viață nu mi-a ieșit în drum
Și câtă voluptate ardea în ochii ei!

Din sărăcia vieții mă simt bogat acum...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 30, 2019

Navetriștii...




30 Iulie 2019

Scriu aceste cuvinte și mi-e sufletul trist,
Durerea mă sfâșie ca pe-o hlamidă,
Am fost și eu un biet „navetist”,
Ce putea clipa oricând să-l ucidă...

Ce-amară-i lumina ochilor mei!
Vederea de-afară mă arde ca focul,
Copiii navetau la școală, toți trei,
În stația „miloaga” așteptându-și norocul;

Inima-n piept se aude cum bate:
Nu vin școlarii, se face târziu!”
Fiorul acela de-atunci îmi străbate
Cuvintele-acestea acum când le scriu...

Am fost și noi „navetriști ”fiecare,
Pe sub soarele zilei, noaptea sub stele,
Spuneam „Tatăl nostru” în gând la plecare
Și ne-a ferit Alduitul de rele...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, iulie 29, 2019

Dă-mi aripile, Doamne...



29 Iulie 2019

Dă-mi aripile, Doamne, înapoi,
Aripile mele cu care-am zburat,
Și-n pacea vlăstărită dintre noi
Dumnezeu azi-noapte mi le-a dat...

Broboane de sudoare-aveam pe frunte,
Și-n palmele întinse un crucer,
Eram în Vis, acolo sus pe Munte,
Cu sufletul aproape lângă cer...

Și-acum când scriu cu zorile pe față
Pe umeri parcă port povara lor,
Am aripi, iată, dar cu ele-n viață
Învață-mă, Părinte, cum să zbor!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 26, 2019

Dacia...



Vineri, 26 Iulie 2019

Binecuvântat fie numele tău,
Dacie Felix, din hotarele sfinte
Ție îți spun, cu părere de rău,
Domnul profesor de Istorie minte!

Nu poate iuda să se abțină,
Așa e porunca mai marilor puși,
Lecția lui e tot mai puțină
Și noi, românii, tot mai supuși...

Și totuși nu vor putea să îți șteargă,
Urmele scrise pe aer, pe piatră,
Odată, poate vei fi iar întreagă
Cu toți plecații lăsați la vatră!

Mă cuprinde mereu o statornică jale,
Doamne, ia-mi lacrima, vindecă-i spusa,
Aici am băut laptele doinelor tale
Sub cerul Tărtăriei, la Sarmizegetusa!

De pe altarele Munților, ca un Credeu
Poemul meu înspre ceruri se înalță,
În inima ta mi-a pus Dumnezeu
Întâiul meu strigăt de viață!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, iulie 25, 2019

Se duc...



Joi, 25 Iulie 2019

Pe lume nu te naști când vrei,
Nu seceri grâu ce nu se coace...
Se duc pe rând cei dragi ai mei,
Tot mai târziu în jur se face,

Se duc și n-ai nicio putere
Să stai pieziș în calea lor,
Nu poți fi mai presus de vrere,
Nu poți fi mai presus de Dor!

Și-așa din viață pe pământ
La toate le vom pune cruce,
Ca orice călător ce sunt
Odată și eu mă voi duce

Și tu ce mă citești acum
Cu gândul rătăcit departe,
Eu totuși cred și cred oricum
Că nu există nicio moarte...

De-acord să fii, sau împotrivă,
Pe lume nu te naști când vrei,
Se duc dușmanii, deopotrivă,
Se duc pe rând cei dragi ai mei...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 23, 2019

Nu te-am văzut dormind niciodată...



23 Iulie 2019

Nu te-am văzut dormind niciodată
Și totuși întrebarea mă duce-n ispită:
Pe lumea aceasta tot mai ciudată,
Ca orice „suflare”, nu ești obosită?

Acum când te scriu, în ochii tăi vii
Mă uit, cum se uită luna-n fântână
Singuri, cuminți, ca doi copii
Șoptindu-mi tainic: ia-mă de mână!

Ce Zbor ne cuprinde umerii goi
Cu dorul de aripi tot mai fierbinte!
Și Aerul geme fericit între noi,
Aerul întotdeauna plin de cuvinte...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 21, 2019

Ouăle de aur...



Duminică, 21 Iulie 2019

Mi-am adus aminte și acum vă-mpart
Bucuria asta, soră cu lumina,
Peste Casa noastră a zburat găina,
Ouăle de aur unde s-or fi spart?

Roșia Montană e atât de-aproape,
Muntele Acela, dincolo de prag,
Mie-ntotdeauna cât mi-a fost de drag,
Tainica Poveste azi abia mă-ncape!

Un Copil pe dealuri alergând desculț,
Sfântă-i Dimineața limpezită-n rouă!
Căutând prin ierburi cuibul plin de ouă,
Dar găina-i dusă dincolo de Munți...

Nicolae Nicoară-Horia



Târgul...





Duminică, 21 Iulie 2019

Nu moare Târgul, nu vă fie teamă,
Oricât încearcă unii în, zadar,
Și tulnicul și Muntele vă cheamă
Lângă Povestea lor fără hotar...

Chiar dacă tot mai rari sunt „târgoveții”
Și tot mai goale lăzile de zestre,
Cine să-i pună frâie dimineții
Când soarele răsare sus pe creste?

Astăzi Găina-i plină de-ndoieli
Și Iuda parcă e tot mai flămând,
Pe lume, știu, sunt alte „târguieli,”
Sărmană Țară, nu vezi cum te vând

Din tot ce ești, bucată cu bucată?
Dar Dumnezeu e viu acolo sus
Și n-o să fie-n veci...„a fost odată”
Povestea ta, cea prea târziu de spus...

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 19, 2019

Ne pregătim să mergem la Găina...



Vineri, 19 Iulie 2019
-Restituiri-

Și-așa precum la toți v-am spus,
Ne pregătim să mergem la Găina,
Acolo-n Apuseni, pe Munte, sus,
Celui ce-a uitat nu îi port vina...

V-aduc aminte, să nu fie-n van,
Celor dragi de-aici și de departe,
Că merită, măcar odată-n an
Să vă lăsați nevoile deoparte,

Dar mai ales cei ostoiți de dor,
Ce n-aveți încă viețile legate,
Să vă luați de mână-ncetișor
Pe cărări tot mai întortocheate...

De-aceea, să plecați cât mai devreme,
Popasurile fie cât mai dese,
Duminica din tulnic să vă cheme,
Cu ochii mistuiți după mirese...

Și-acolo, lângă Crucea celui care
Ne-a vindecat o clipă de nevoi,
Ca un semn de binecuvântare,
Din cer să cadă roua peste voi;

Să „târguiți” tot ce-i frumos și drag
Și plata voastră fie-vă deplină,
Iar dimineață s-auziți în prag
Cocoșul cum o ceartă pe Găină...

Nicolae Nicoară-Horia




joi, iulie 18, 2019

Femeia, poezia și floarea...



Joi, 18 Iulie 2019

Eu am văzut o floare de dragoste plângând,
Cu bucurie sfântă, cu ochii plini de rouă,
Mă miruie lumina pe suflet și pe gând,
Vederea ne-a fost dată de-atâtea ori și nouă!

Slăvită fie pururi minunea ființei tale,
Cu ea orice durere pe lume o învingi
Vai, câtă frumusețe ascunsă-ntre petale,
C-adeseori în viață ți-e teamă s-o atingi!

Aici, în lumea asta, la vreme mi-au fost date
Femeia, Poezia și Floarea, toate trei,
Acum când mâna scrie cuvintele „ciudate”
Tu stai și-asculți lumina cum cântă-n ochii mei...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 16, 2019

Liniștea din liniște...



16 Iulie 2019
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună”.
Lucian Blaga

Mi-e sufletul flămând ca un gravor,
Și gura mea de-o sete sfântă-i arsă,
Mi-e dor de ea, ca apei de ulcior,
De liniștea din liniștea de-Acasă!

Cu mine am luat-o împrumut
Prin lumea asta tot mai urlătoare
Și-acolo într-un leagăn să mă mut
Sub grinda veșniciei ce mă doare...

Și liniștea aceea parcă-i tristă,
Eu știu că amăgire-i tot ce spun,
Nici ea de-o vreme poate nu există,
Așa cum nu-i la Țebea sub gorun;

El, Avrămuț al nostru, este viu,
Și vremea peste tâmple îl apasă,
Mi-e dor și mai ales atunci când scriu
De liniștea din liniștea de-Acasă...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Ioan Nicoară


luni, iulie 15, 2019

Acasa noastră...




15 Iulie 2019

Iar mă cern tristețile prin sită,
De-o vreme tot mai multe mi le am,
Acasă-nlăcrimată, părăsită,
Cine te-a lovit cu piatra-n geam?

Cine-i indi-vidul ce cutează
Să îți pună vânt în așternut?
Liniștea din tine sângerează
Și mă doare adevărul mut!

Acasă-amintirea noastră vie,
Răcoarea cea mai sfântă de sub nor,
Acolo-n tine mi-a fost dat și mie
Să mă nasc pe prispa unui Dor;

Acolo s-au născut pe rând voievozii
Acestui neam, ce încă se mai nasc,
De-aceea te lovesc mereu nerozii,
Ca fulgerul pe Saul din Damasc...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 14, 2019

Poezia, precum floarea...



Duminică, 14 Iulie 2019
Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc,
ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă”.
Ev. Matei 15,

Poezia, precum floarea
ruptă din grădină
nu trăiește în glastră!
Acolo
nu rodește niciodată
și
nu e fericită
numai pentru tine,
pusă în fereastră...
Poezia
spre dăruire
mereu ne-a fost dată!
Libertatea ei
are nevoie de lumină!
Altfel
e scurtă
bucuria noastră!

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, iulie 13, 2019

Poetul și Țara...



13 Iulie 2019

M-au născut părinții mei încet,
Nașterea nicicând să nu mă doară,
Nu sunt eu cel mai iubit poet,
Dar știu că îmi iubesc această Țară!

Da, o iubesc și sufăr deseori
Când lacrima pe suflet o apasă,
Această țară plină de splendori,
De care celor duși nici nu le pasă,

Când o vorbesc străinilor de rău,
Afurisit le fie-n veci câștigul,
Eu am rămas aici la sânul tău
De-am îndurat și arșița și frigul,

Dac-au plecat, tu nu ai nicio vină,
Cei vinovați sunt printre noi acum,
Dar „judecata” vieții o să vină
Și pașii ei grăbiți se-aud pe drum...

O, Țara mea, cu marginile rupte,
Cu cimitire în afara lor,
Unde zac răpușii tăi în lupte,
Aceste vremuri vitrege mă dor!

Pe Horia, străbunul din Albac,
Îl trage iar Istoria pe roată
Și din durerea lui nu pot să tac,
Dumnezeu nu doarme niciodată!



Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 12, 2019

În viață eu sunt altul...



Vineri, 12 Iulie 2019
Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”.
Nichita Stănescu

Ce-i oare Adevărul atunci când nu-i întreg?
Aud pe câte unul spunând mereu când scrie,
Ca cititor statornic, mi-e greu să-l înțeleg:
În Viață eu sunt altul, nu cel din Poezie!

Acolo scriu cuvântul...ce-mi vine, doar atât,
Nu poate-nțelepciunea din minte să m-asculte
Și fără ea în soartă mi-e silă și urât
Dar Poezia, oare, e una, sau mai multe?

Ci eu mă știu același, oriunde și oricând,
În suflet întrebarea îmi stăruie fierbinte
Ca amirosul pâinii pentru un om flămând:
Cine-i Adevăratul ascuns între cuvinte?

Nicolae Nicoară-Horia