joi, mai 31, 2018

Poetul scrie noaptea...



Joi, 31 Mai 2018

Poetul scrie noaptea cu lumină
Și Dumnezeu se uită-n ochii lui,
Atunci e pacea din cuvânt deplină
Și în zadar nicio „risipă” nu-i!

Poetul scrie noaptea cu-mpăcare
Și cu odihna care i-a fost dată,
Odihna lui o dă la fiecare
În dimineața binecuvântată.

Degeaba-i căutați în lut vreo vină.
El nu dă socotea nimănui,
Poetul scrie nopaptea cu lumină.
Câtă risipă-i, Doamne-n ochii lui!

Când doarme el? Se-ntreabă cititorii,
E om, asemeni nouă, pe pământ,
Din amurg, până se varsă zorii
Poetul se alină în cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia

Desen de Ligia Macovei

luni, mai 28, 2018

Poezia nu-i geloasă...



Luni, 28 Mai 2018

Poezia nu-i geloasă,
De atâtea ori ți-am spus,
Ea e pururea mireasă,
Ea e pururea de sus!

Ca lumina dimineții
Din privirea lui Orfeu
După ea tânjesc poeții
Sub același curcubeu!

Mereu tânără, frumoasă,
Veșnicită în cuvânt,
Poezia nu-i geloasă,
Mirii câteodată sunt;

Ce mireasă minunată
Mirosind a flori de tei,
Nimeni nu a scris vreodată
Că a fost la nunta ei...

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, mai 27, 2018

Mângâietorul...



Duminica Rusaliilor, 27 Mai 2018
-Restituiri-

Când vă lovesc furtunile din viață
Și vă seacă din priviri izvorul,
Cu bucuria-n suflet și pe față
Vă fie de-ajutor Mângâietorul

Și-oricâte vorbe grele-or să vă ningă,
Ispitele oriunde vă vor duce,
De el nu poate nimeni să se-atingă,
Precum de Înviatul de pe cruce!

Nu veți fi orfani!” așa le-a spus
Celor dragi cu lacrimi în privire,
Atunci când S-a înălțat la cer Iisus
Din clipa luminată de iubire;

Vă voi trimite un Mângâietor
Ca să rămână pururea cu voi!”
Vă fie dar în toate de-ajutor,
De-acum și până-n viața de apoi...

Și orice om să știe pe pământ
Cu Tatăl și cu Fiul din cerime
De la-nceputul lumii Una Sunt-
Nedespărțită, Unică Treime!

Nicolae Nicoară-Horia




marți, mai 22, 2018

Gândul...



22 Mai 2018
Ți-am auzit gândurile și m-am luminat...

Întotdeauna gândul
Merge
Înaintea mea,
Luminându-mi
Prin viață
Cărarea...
Gândul-
De unde vine?
Nu l-am întrebat niciodată
Cât de aproape de mine
E zarea?
Ce întrebare grea
Și ciudată!
Știu!
La început era Cuvântul
Și gândul
Viețuia
În El;
Întotdeauna când scriu
Mi se-arată
În chip
De porumbel...

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, mai 20, 2018

Am învățat...



Duminică, 20 Mai 2018

Am învățat să nu mai spun „mă doare!”
Am învățat că nu e de folos,
Oamenii și-așa nu au răbdare,
Cuțitul vremii le-a ajuns la os...

Oricum, eu știu că nu interesează
Pe nimenea din jur oftatul meu,
Ci mintea să îmi fie pururi trează
Pe drumul dintre azi și Dumnezeu!

Repet și-acum, durerea nu se vede,
Se simte doar de cel robit de ea,
Ce fericit e cine o prevede,
Atunci când se mai poate prevedea!

Am învățat să nu mai spun „mă doare!”
Am învățat și cred- „sunt sănătos!”
Om și eu, cu patimi ca oricare
Și câteodată mult mai păcătos...

Nicolae Nicoară-Horia

A venit ceasul...



Duminică, 20 Mai 2018
Părinte, a venit ceasul...”
Ev. Ioan 17, 1

Și astăzi parcă îi aud glasul
Când se ruga din ființa-i tulburată:
Părinte, a venit ceasul”,
Ceasul acela sosește o singură dată!

Acesta-i adevărul pe care vi-l spun,
Adevărul, dintre toate, cel mai fidel,
Împărat, cerșetor, geniu sau nebun,
Nimeni vreodată nu scapă de el...

A venit ceasul!” Aceste cuvinte
Lumineze pururea în sufletul meu,
Îndură-te să-mi fie la vreme, Părinte
Și-atunci când vine să nu-mi fie greu!

Nicolae Nicoară-Horia

joi, mai 17, 2018

Hristos S-a Înălțat...



Joi, 17 Mai 2018

Hristos S-a Înălțat la cerul Său
După-Învierea cea de pe pământ,
Ne-a spus atunci, să nu vă pară rău,
Curând vă voi trimite Duhul sfânt!

De-aceea nu mi-e inima durută,
Eu cred și-i spun cu sufletul curat
Oricărui om ce vrednic mă salută,
Hristos S-a Înălțat cu-adevărat!

Pe cel ce încă șovăie și-acum
Și îmi aruncă vorbe de ocară,
Îl iert și-mi văd îndatorat de drum,
Odată necredința o să-l doară!

Hristos S-a înălțat! E Sărbătoare
În calendar și în poemul meu
Și eu mă voi-nălța și fiecare
Atunci când o vrea bunul Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, mai 11, 2018

Lucrarea...



Vineri, 11 Mai 2018
Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”
Ev. Ioan 17, 4

Vă spun smerit, cu inima curată,
Ca om între un leagăn și o stea,
Nicio lucrare nu e terminată,
Tot se mai poate-adăuga la ea!

Cel care scrie, cântă, sau pictează,
Cel ce zidește pururi în lumină
El știe și conștiința lui e trează,
Că „opera” nicicând nu e deplină!

Accept durerea care mă impută,
Numai Fiul Singur pe pământ
Și-a terminat lucrarea începută,
Din mine, Doamne, oare eu cât sunt?

Nicolae Nicoară-Horia

joi, mai 10, 2018

Țara și regele...



10 Mai 2018

Trăiască Regele!” Ce ecou trist!
Venit dintr-o vreme ce încă ne-apasă,
Vor spune unii că sunt...regalist
Și dacă vor spune, nu-mi pasă!

Un clopot se-aude în taină cum bate,
Românii îl știu și se-adună mereu
De pretutindeni la Alba-n Cetate,
Să se roage, să se roage lui Dumnezeu!

Cât a zăcut sub tencuială ascuns
Chipul celui ce ne-a vrut uniți!
Copil am trecut pe acolo și-am plâns
Cu strămoșii de mână, nefericiți...

Nici astăzi unii, știu, nu au pace
Și nu vreau cuvântul să-l înțeleagă,
Nu putem șterge ce nu ne place-
Istoria noastră să rămână întreagă!

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, mai 09, 2018

Îngerul și Poezia...



9 Mai 2018
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea...”
Lucian Blaga
(9 mai 1895- 6 mai 1961)

În fiecare noapte, în fiecare zi,
Când umblă pe pământ sau în zbor
Și îngerii din ceruri citesc poezii,
Poezia e însăși ființa lor!

Poezia e setea care îi leagă
Din aerul Clipei, de tot ce e sfânt,
Foamea jumătății de a fi întreagă,
Ea e conjugarea verbului „sunt!”
De-aceea mă rog cu lumina sub pleoape
Dimineața și seara, acum și mereu,
Îngerul Poeziei să ne fie aproape,
Îngerul trimis de Dumnezeu!

E Dorul care ne poartă prin lume,
Fără el suntem pulbere-n vânt,
Slăvit să fie Cel ce i-a dat nume
De la nașterea noastră din cuvânt!

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, mai 06, 2018

Am fost imaginar acasă...



Duminică, 6 Mai 2018

Am fost imaginar acasă,
Nu e târziu până mă duc
Și până viața mă mai lasă,
Viața mea ca un izbuc...

Urcam sub zarea cea căruntă
Vâlceaua dragă, pas cu pas,
Pe Deal se pregătea de nuntă,
Și-acolo mire am rămas...

Era în jur atâta floare
Rămasă-n amintiri de-atunci!
Se auzeau peste răzoare
Cum saltă bucuria-n prunci,

Lor niciodată nu le pasă,
Oricâte griji sunt pe pământ,
Am fost imaginar acasă,
La Casa mea cea din cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, mai 05, 2018

Dor de Munte...



5 Mai 2018
-Restituiri-

Mi-e dor de Munte, strașnic Dor!
Precum fântânii de izvor,
Să-mi reazem ochii arși de vânt
Acolo sus de-altarul sfânt

Și să mă rog fără popas
Cu bucuria vieții-n glas
Acelui Dumnezeu ce-L știu
Mult mai aproape și mai viu

Decât prin alte părți străine,
Un Dumnezeu mereu ce vine!
Mi-e dor de Munte și de ei,
Cei fără seamăn, Moții mei,

De Horea și de Iancu-Avram
De-Acasa mea care-o mai am,
De un copchil fără merinde
Și dorul nu mă mai cuprinde,

Mi-e dor de-Albac și de Ponor,
Să stau la umbra unui nor
Pe-un mal de Arieș târziu
Cu toată apa lui să scriu

Povestea unui neam întreg
Pentru acei ce nu înțeleg
Că Țara Moților pe hartă
N-a fost nicicând și nu-i deșartă!

Mi-e dor de-o Roșie Montană
Și de-a strămoșilor dojană,
De adevărul lor cel crud,
Mi-e dor de Sohodol și-Abrud,

S-alerg desculț peste poieni,
De mâna întinsă la Câmpeni,
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate,
Mi-e dor atât cât se mai poate,


Mi-e dor de tot ce e și nu e
Și pașii pe cărări mă suie
Tot mai aproape lângă zbor,
Mi-e dor de Munte și ce Dor!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, mai 04, 2018

N-am vreme...



Vineri, 4 Mai 2018
Nu spune niciodată nu am vreme...

Mi-a scris un prieten din copilărie,
Citea și recita poeme-ntregi,
Nu mai am vreme poentru poezie,
Nu mai am vreme, poate mă-nțelegi...”

De-atunci tot port o tainică durere
În lutul meu sub arșiți și sub ploi,
Nu i-am răspuns, nici nu aveam putere
Și timpul se surpase între noi...

Anii au trecut de-atunci în goană,
De unde, înspre unde, n-o să știu,
N-am vreme!” Și acum ca o dojană
Cuvântul lăcrimează, prea târziu...

Nicolae Nicoară-Horia

joi, mai 03, 2018

Nu-ți cunosc eu toți dușmanii...



Joi, 3 Mai 2018

Nu-ți cunosc eu toți dușmanii, dar îi simt mereu pe-aproape
Plini de ură, canibalii, vor de vie să te-ngroape,
Te-am iubit întotdeauna cu credință și cu zel,
Țara mea, preamărginită, țară-mamă, nu bordel!

Cât ai fost de jefuită de atâtea mii de ani
De popoarele barbare, de păgâni și de romani
Și tot a rămas Acasă aurul durut din stânci!
Ți-au luat până și pâinea de la gura celor țânci...

Nu-ți cunosc eu toți dușmanii, de aici, din zări străine,
Frații mei tot vând și astăzi ce a mai rămas din tine!
Simt cum îmi cuprinde lutul focul rugului cel viu,
Iartă-mă, dar de o vreme parcă fulger când te scriu!

Nicolae Nicoară-Horia

marți, mai 01, 2018

Florar...



1 Mai 2018

Azi e zi de-ntâi Florar,
Dragii mei, vă dau povață,
Să nu fie în zadar-
Bucurați-vă de viață,

Cum se bucură-n lumină
Floarea albă de gutui
Pentru fructul ce-o să vină,
Rodul fără floare nu-i!

Vă-ntreb, ce gândește oare
Floarea cu mirosul sfânt?
Precum ea, aici sub soare
E și viața pe pământ...

Azi e zi de-ntâi Florar,
Frații mei, vă dau povață,
Cu gust dulce sau amar,-
Bucurați-vă de viață!

Nicolae Nicoară-Horia

E luna Mai...



1 Mai 2018
-Un poem, mereu repetat-

Adam se-aude-n mine cum suspină
Împovărat de-o tainică lumină,
De bună seamă era luna mai
În ziua izgonirii lui din Rai...

Iertat și împăcat între cuvinte
Omul cel nou și-aduce iar aminte
De toate frumusețile de-atunci
Pierdute prin călcarea din porunci!

E luna mai, femeia mea iubită
Și iar mă duce gândul în ispită,
Ce sfântă-i floarea dintre noi acum!
Mai multă, știu, s-a scuturat pe drum...

Nicolae Nicoară-Horia