1 Mai 2018
-Un poem, mereu
repetat-
Adam
se-aude-n mine cum suspină
Împovărat
de-o tainică lumină,
De
bună seamă era luna mai
În
ziua izgonirii lui din Rai...
Iertat
și împăcat între cuvinte
Omul
cel nou și-aduce iar aminte
De
toate frumusețile de-atunci
Pierdute
prin călcarea din porunci!
E
luna mai, femeia mea iubită
Și
iar mă duce gândul în ispită,
Ce
sfântă-i floarea dintre noi acum!
Mai
multă, știu, s-a scuturat pe drum...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu