4 mai 2011.
De copil ştiam de unde îmi vine
Atâta lumină-n poemele mele,
M-a născut mama cu faţa spre Tine
Acolo în Munţi, pe o cergă de stele...
Cu faţa spre Tine de-atunci am rămas,
Oricâte tăceri mi s-au pus înainte,
Ascultă-mi Iubirea curată din glas-
Nu mă lăsa, Doamne, orfan de cuvinte!
Niciunul din ele nu-i de vândut!
Până-mi va curge cerneala prin vine,
Aici, pe hârtia aceasta de lut
Aşa o să scriu, cu faţa spre Tine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Horia! Tu eşti Poezie Întreagă!
Mai e pe Lumea asta un Om atât de îndrăgostit de Poezie?
Eu nu cred să mai fie ...
Trimiteți un comentariu