Profesorului univ. dr. Gheorghe Şora
1 Aprilie 2011.
„Sunt o epavă”, da, aşa mi-a spus
Mai înainte de-a pleca din lume,
Tu uită-te de jos şi până sus
Cât de puţin am mai rămas în nume...
Sărac mă ştiu şi ce bogat eram
Cu sufletul preaplin de-nvăţăminte,
Lumina, nici lumina n-o mai am,
Mă arde mâna când rostesc cuvinte...
S-a dus şi el acolo unde zarea
Îşi odihneşte liniştea din gând,
Rămâne-n urmă pururi întrebarea
În care ne petrecem rând pe rând...
......................................................
„Sunt o epavă” şi nimic mai mult
Şi ochii lui orbiseră-n afară,
Acum, când scriu, aprilie- ascult
Cum plânge floarea lor a primăvară...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
În ochii lumii suntem poate un nimic
Ce gând îmi bântuie acum pe tâmple
Nu ştiu Doamne, nu ştiu cum să zic
Cum poezia a putut să se întâmple!
În ochii mei, văd sute de cuvinte,
Ce nu le-am spus la timpul lor.
Au stat acolo în dorul meu cuminte
Să le deschid fereastra înspre cer!
Când au văzut lumina au plâns
Înfiorate, în trupul meu de lut.
Că nu e încă deajuns mi-au spus,
Poezia, deabia a început!
Trimiteți un comentariu