Mama şi copchilul...

25 Decembrie 2011, spre seară...
Dialog...

Uite, mă întreabă Mama:
“astă-zi, copchile, ce-i?
Mi se umple de lumină
sufletul din ochii mei.
Am simţit de dimineaţă
cum prin trupul de pământ
mă colindă cald fiorul,
întru care încă sunt…”
Astă-zi, ţi-aduci aminte,
Maica mea, e Ziua Lui,
Ziua cea fără de care
nicio Înviere nu-i!
Dumneata, în Munţii lumii,
pe o prispă-ndurerată,
despre Ziua asta Sfântă,
cum îmi colindai odată!
Ochii tăi, tăcuţi de-acuma,
nu mai văd aşa departe-,
Doamne, ce puţină-i clipa
dintre naştere şi moarte!
……………….............
Uite, mă întreabă Mama:
“astă-zi, copchile ce-i?”
Şi mă uit pe totdeauna
lacrimă în ochii ei...