Cărțile mele...

13 Februarie 2018

Cărțile mele, plecate prin lume,

Cărțile mele, cele umblătoare,

Toate scrise cu dragoste-anume,

Niciuna dintre ele nu are stare...

Prietenii mei sunt și prietenii lor,

Pe toți să-i ajute bunul Dumnezeu,

Când le citesc, eu simt un fior

Trecând prin trupul cuvântului meu.

Cărțile te apără de singurătate,

Cărțile sunt de sorginte divină,

Cărțile mele așa mi-au fost date,

Pentru omul însetat de lumină;

Cu gura flămândă, cu gura mea arsă,

Am scris și voi scrie fără popas

Și Mama citea mereu din „Acasă”

Și cartea deschisă de-atunci i-a rămas...

Nicolae Nicoară-Horia