Leverkusen,
10 Iulie 2018
Răsare soarele,
„bună dimineața!”
Cu-aceeași Dragoste
se uită la mine
Limpezindu-mi
sufletul și fața
Și nu îmi spune
niciodată- „străine!”
Soarele meu e
același de-Acasă,
De pe vârful de
Munte, acolo la moți,
Lumina lui niciodată
nu mă apasă,
Ea se dăruie pură,
egală și pentru toți!
El e același atunci
când se duce
Cu fața lui plânsă
înspre-asfințit
De răutatea lumii
obosit să se culce
Și totuși în zori
e mereu fericit.
Sufletul meu e plin
ca o rimă
În care toată
frumusețea se-adună,
Răsare soarele, ce
minune sublimă!
Să ne bucurăm de
el împreună...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu