Leverkusen,
Duminică, 22 Iulie 2018
-Cuvinte
duminicale-
Așa-i pe lumea asta, cu cât e mai departe
Un Munte își arată statura lui măreață
Și Omul, creatorul, adesea după moarte
Primește prețuirea ce n-a avut-o-n viață!
Abia din hărmălaie noi știm ce e tăcerea,
Din toată frumusețea, doar altceva ne place,
E un blestem acesta? Eu cred că e durerea
Ce-o poartă fiecare de la Adam încoace,
De la Adamul Evei când a mușcat din măr,
Cu șarpele, același, nemulțumirea vine,
Poemul de sub soare, e-un simplu adevăr-
Făptura omenească nu mai încape-n sine!
Să înțelegă-oricine citind aceste rânduri,
Dușmanul meu din umbră, tu, prietene fidel,
Mereu îi râvnim locul aproapelui în gânduri
Cu toată truda noastră de-a viețui în el...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu