Poem însingurat și-nfrigurat...

4 Noiembrie 2019

4 Noiembrie 1969

Atunci când ai plecat de pe pământ,

Era noiembrie, copilărie, scrum,

Tată al meu, mă iartă dacă sunt

Mai bătrân ca dumneata de-acum!

Noiembrie, gândul mă poartă

Ca un copil pe-aceeași cărăruie,

Până la tine, Acasă, la poartă,

Dar cine, Mamă, să o descuie?

Tata e dus și el prea departe,

Fratele Ioan la fântână e mut

Nici moartea de ei nu mă desparte,

În ea niciodată nu am crezut!

Frigul afară mușcă flămând

Din cireșul bătrân, rămas amintire

Și vântul parcă se-aude plângând

Acolo pe Dealul plin de iubire...

Nu-i nimeni copchilul să-l înțeleagă

Și Veșnicia doare-ntre noi,

Când o să vină ziua lui dragă,

Spre dimineață, tot într-o joi...

Nicolae Nicoară-Horia