E-o vreme plină de amărăciune,
Pentru unii și ea-i cu folos!
Nu pot scrie tot ce mi se spune,
Știu și recunosc, nu e frumos.
Să urlu nu mai pot și nici să plâng,
Ca mielul pedepsit în Zi de Paște
Mie dor de Iancu și aș vrea să strâng
La pieptul meu Pruncuțul ce se naște!
Ca „truda lui” și-a mea e în zadar,
Cuvintele mi-au mai rămas puține,
Vreau să le scoată din vocabular,
Pământul Patriei cât îi mai ține?
Ei nu citesc poemul meu deloc,
În „cercul strâmt” norocul să-i petreacă,
Nu vreau să fiu bătaia lor de joc,
Dar nu-i nimic pe lume să nu treacă...
Vineri, 2 Iulie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu