18 Noiembrie, spre seară…
Omul fără de Timp e sărac,
Cu toată averea lui adunată
Clipă de clipă, Veac după veac,
Nu-l va putea cumpăra niciodată…
Timpul, fără de Om, la ce bun?
În sinea lui nici nu există,
Poemul acesta, bezmetic, nebun,
Folosiţi-l mereu de batistă…
Iertaţi-mi, din toate, excesul de zel,
Cât am în plus, fie-vă lipsă!
„Nu va mai fi Timp”, spune el,
Îngerul acela din Apocalipsă…
Mi-e sufletul, acesta, negru de zgură,
Sătul de preşedinţi şi…stăpâni,
Mai există, încă, în toate, cenzură-
Votaţi-vă Liberatea, Români!!!
Adeseori îmi vine, satanic, să tac,
Şi tăcerea aceasta e o poveste-
Omul fără de Timp e sărac,
Cel fără Dumnezeu, unde este?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu