Navetriștii...

30 Iulie 2019

Scriu aceste cuvinte și mi-e sufletul trist,

Durerea mă sfâșie ca pe-o hlamidă,

Am fost și eu un biet „navetist”,

Ce putea clipa oricând să-l ucidă...

Ce-amară-i lumina ochilor mei!

Vederea de-afară mă arde ca focul,

Copiii navetau la școală, toți trei,

În stația „miloaga” așteptându-și norocul;

Inima-n piept se aude cum bate:

„Nu vin școlarii, se face târziu!”

Fiorul acela de-atunci îmi străbate

Cuvintele-acestea acum când le scriu...

Am fost și noi „navetriști ”fiecare,

Pe sub soarele zilei, noaptea sub stele,

Spuneam „Tatăl nostru” în gând la plecare

Și ne-a ferit Alduitul de rele...

Nicolae Nicoară-Horia