Mulți mă-ntreabă de ce sunt
Însetat după cuvânt
Precum ploaia după nor,
Arde-n mine un izvor,
Un izvor cu apă dulce,
Cântec răstignit pe cruce...
Poezia mea întreagă,
Cine poate, să-nțeleagă,
Tuturora să le spui
Eu în calea nimănui,
Fie îngustă, fie lată,
Nu am stat, nu stau vreodată,
Nici tu, umbră credincioasă,
N-ai plecat nicicând de-acasă
Pe la porțile străine
Și acum ești lângă mine
Și cuvântul tău veghează,
Chiar dacă-i trecut de-amiază,
Unora n-o să le placă,
Gura mea nu vrea să-l tacă!
............................................
Frunză supărată-n vânt
Mulți mă-ntreabă de ce sunt,
De mă întreabă-i treaba lor,
Nici nu știu ce răspuns vor...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu