Ce-aveți cu el, cu Iancu nostru drag,
De ce-l mutați spre margine mereu?
Din coasta lui durută eu mă trag
Și-i mulțumesc smerit lui Dumnezeu!
De veninul viperei preaplini,
Precum e plină lumea de ispite,
Vă deranjează ochii lui senini,
Pistoalele din Dor, neruginite!
Pumnul izbit furtunilor în piept,
Ori cușma trasă aprig peste frunte,
De ce-l mutați spre margine? Nu-i drept,
Duhul lui din centru să vă-nfrunte!
Duminică, 10 Iulie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu