Așa mi-a fost dat sufletul meu,
Sufletul acesta primit în dar,
Mereu între fulger și curcubeu,
Niciodată și-n veci fără hotar!
El m-a purtat prin Munții aceia,
Plini pe atunci de păduri și de fragi,
Acolo mi-am început Odiseea
Între oamenii simpli și dragi!
Cât o să fiu pe pământ călător
Cuprins de iubire și de rodnică pace,
O să-i rămân toată viața dator,
Fără el, Doamne, eu ce m-aș face?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu