Sâmbătă,
19 Septembrie 2015
Eu nu
glumesc atunci când scriu
„Rostirea”
care-mi este dată
În viața
publică, dar știu
Și mie-mi
place câteodată
Și mie-mi
vine din senin
Când
sufăr să mă țin de glume,
Că și
așa-i prea mult venin
Și tot
mai mulți „mascați” pe lume...
Sărmanul
om, până e viu
Atâtea
răutăți consumă!
Eu nu
glumesc atunci când scriu,
Ea-Poezia,
nu-i o glumă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu