Tot singur și flămând pe prispa humii,
Iancule-Avram te stingi încet și-acum,
Te plânge în genunchi lumina lumii
Și Dorul tău de-atunci e numai scrum...
Baia de Criș-ce baie-ndurerată!
Cealaltă „baie” de la Vidra nu-i,
Pe care ne-ai lăsat-o-n veci testată,
Craiul nostru drag și-al nimănui.
Se-aude clopotul din cer cum bate,
Parcă de-o vreme obosit și rar,
Tot singur și flămând întru dreptate
Și tot mai supărat din calendar...
..................................................
Când se revarsă zorii din Poem
Și Aerul din jur e-atât de greu,
O să ne fie dor, ce Dor suprem!
De sufletul plecat la Dumnezeu.
9/10 Septembrie 2022
A murit Iancu?
Sufletul omului nu se desparte,
El vine și pleacă întreg pe furiș,
A murit Iancu? Ce cuvinte deșarte!
A murit Iancu la Baia de Criș
Nu de durere, ci de tristețe,
Regele nostru, Geniul pustiu,
Neamul meu ar trebui să învețe:
„A murit Iancu, pentru mine, cel viu!”
Moartea nu poate nimeni să o evite,
Călător pe sub soare, sub stele,
Uitați-vă la hainele lui ponosite,
Cât Adevăr se ascunde sub ele!
Ca pruncul de mamă ținut de cuvânt
Poemul acesta nu are tihnă,
Iartă-mă, Doamne, nevrednic ce sunt,
Și dă-i Crăișorului nostru odihnă!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu