Mereu mai sus, de când e omenirea,
Mereu mai sus, aceasta e menirea,
Mă-ntreb și eu, gândindu-mă la tine,
Chemarea spre înălțimi de unde vine?
Cât mi-a plăcut ecoul din pruncie!
Știam că vine dinspre veșnicie,
Știam că toate-n lume au un capăt
Precum lumina care dă în scapăt...
Mereu mai sus, acolo printre stele,
Ce dor nebun de aripile mele,
Pe care simt că le-am avut în viață,
M-apucă-ntotdeauna și mă înalță!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu