Bate câmpii vântul prin cetate,
Parcă bate murgul din copite,
Nervi de toamnă, frunze împrăștiate,
Gânduri și cuvinte ruginite;
Nervi de toamnă, peste tot și-n toate
Dor și lăcrimează ochii mei,
Oamenii sunt plini de răutate
Și văzduhul plin de funigei...
Măcar tu să îmi asculți povestea,
Să te-aud oftându-mă: nu-mi pasă!
Nervi de toamnă și cu toate-acestea
Toamna noastră cât e de frumoasă!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu