Apa de izvor...

4 Iulie 2015

Spre Satul meu, împădurit de dor,

Mă poartă sufletul și pașii încă,

Nu-i fac reclamă apei de izvor

Din care beau cu-atâta sete-adâncă,

Precum în vremea când eram holtei

Și îmi plăcea să le iubesc pe toate

Singurătățile din ochii mei,

Pe cele, mai ales...nemăritate!

Acolo, pe Vâlceaua de sub coastă,

E-un vrednic și dumnezeiesc popas,

Acolo te-am gândit dintâi nevastă

Și de atunci așa tu mi-ai rămas.

Acum, când scriu, la umbra unui nor

Din care curg cuvintele șuvoi,

Nu-i fac reclamă apei de izvor,

Tot murmurând statornic între noi,..

Nicolae Nicoară-Horia