Bătrânul...

27 Iulie 2015

Parcă-l văd acolo, singur și bolnav,

Ușor ca un abur care se destramă,

Slobozește, Doamne, vrednicul Tău sclav,

Din această lume, îndură-Te și ia-mă!

Se ruga Bătrânul și pe prispa arsă

Lăcrima văzduhul presărat cu stele,

Azi nu mai e nimeni, liniștea din casă

Curge înduioșată-n versurile mele...

Sub o piatră albă, veșnicită-n cruce,

El își odihnește truda cea deșartă,

Dar măcar acolo fie-i somnul dulce,

Pentru bătrânețe, Dumnezeu îl iartă!

Știu că fiecare când va fi la vamă,

Fără părtinire vom plăti oricum,

Vorbele acestea, „Doamne sfinte, ia-mă!”

Din înaltul firii le aud și-acum...