DONIŢĂ DE LEMN...

Se aud pe dealuri stelele cum cad,
Vai ce sete sfântă mi se face iară!
Doniţă, doiniţă, lacrimă de brad,
Lacrimă-poveste picurată-n seară...

Te ciopliră Moţii cu migală-anume
Rotunjindu-ţi trupul în inele prins
Şi te-au dat, sărmanii, hăulind prin lume
Pentru o bucată de mălai şi vis.

Doniţă-fecioară dusă de vânzare
Dinspre Munţi de aur, de argint şi dor,
Le-ai purtat oftatul dincolo de zare,
Ei, săraci în Ţara şi în Legea lor,

Ei, ce n-aveau voie de-a rosti cuvinte.
Sufletul în tine se-auzea gemând,
Îţi privesc şi-acuma cu luare-aminte
Doagele uscate de atâta gând...

Se aud pe dealuri stelele cum cad,
Vai ce sete sfântă mi se face iară!
Doniţă, doiniţă, lacrimă de brad,
Patimă-poveste picurată-n seară...