marți, iulie 14, 2009

AVRĂMUŢ...

14 iulie 2009,ora 12.00.

Simt câteodată, Doamne, paşii mei
Atâta de ciudaţi şi de uşori,
Îmi pare că păşesc aici cu ei
Cum calcă dimineaţa peste nori...


Mi-e teamă, dar, să nu strivesc lumina
Din Gândul ce mă poartă până sus,
Acolo lângă Cruce, pe Găina,
În Rugăciunea ce o am de spus...

Şi într-un fluier cu durerea spartă
Să-l întâlnesc pe IANCU, iar şi iar,
Câtă Iubire oare îi mai poartă
Unicul Dor legat pe sub şerpar?

Acolo sunt! În jur doar iarbă arsă
Şi brazii murmurând în sinea lor-
Copchilul Avrămuţ e dus Acasă,
Se naşte iar la Vidra în pridvor...

Sunt fericit, precum e o poveste-
„Hai la cireşe negre şi amare!”
Se-aud cum strigă Moţii lui pe creste
Şi tulnicele ard în depărtare...

Niciun comentariu: