27
Iunie 2018
Când o să dispară
satul,
Satul-Sat pe care-l
știu,
Vă spun cu întreg
oftatul,
Atunci va fi prea
târziu!
El a fost și o să
fie,
Să-nțeleagă-ntreg
norodul,
Început de
Veșnicie!
Unii i-ar cânta
prohodul
Și acei ce nu-i
suportă
Cerul cu miros
divin,
Într-o singură
aortă
Nu au sânge, ci
venin,
Iar din gura lor
spurcată
Nu ies vorbe, ci
otravă,
Ruga mea din dor
urcată
Arde pururea în
slavă!
În Sat cu iubire
multă
Vrut-a Fiul să se
nască,
Satul nostru nu se
mută,
Sfântă Vatră
Românească!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu