26
Ianuarie 2015
Sohodol cu
apă lină,
Inima de
jar mi-e plină,
Pe
Vâlceaua ta în sus
Umblă
dorul meu nespus
Și tot
urcă și coboară
Până
când se face seară,
Satul meu,
Sohodol drag,
Prin
pădurea ta de fag
Singur și
flămând se duce,
Pe sub
umbra lui cea dulce
Sus la
Curături, Acasă,
Așteptându-mă
la masă...
Dar
Copchilul nu mai vine,
E plecat
prin zări străine
Și cei
dragi și mai departe,
Până
dincolo de moarte...
Sohodol cu
plaiuri sfinte,
Tu ești
setea din cuvinte,
De tine pe
veci mă leagă
Poezia mea
întreagă
Și
tăcerea de de urmă,
Precum pe
păstor de turmă;
Tu ești
raiul meu dintâi
Și așa o
să-mi rămâi,
Leagăn de
dor, Sohodol,
Maica mea
cu glas domol
Te-a
rostit întâia dată,
Să nu te
uit niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu