„Bată-te norocu' să te bată!”
Aşa îl salutau amicii săi,
Dar într-o dimineaţă blestemată
Îl întâlniră plin de vânătăi...
Doamne, ce-i cu tine, cum arăţi,
Cu faţa asta vitregă şi slută,
Ne-norocindu-l, ca în alte dăţi,
Îi spuseră acum un -”Doamne-ajută!”
Şi-un frate de al său de mai departe,
Un fel de ştie-tot cu-adevărat,
Spunea mereu: „sunt la curent cu toate!”
Şi într-o zi s-a... electrocutat...
...................................................
De-aceea eu vă spun- luaţi aminte,
De la-nceputul lor şi-n veşnicie
Să aveţi grijă când rostiţi cuvinte-
Cuvintele ucid şi pot să-nvie!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
superba poezia. excelente randuri. ca si blogul. continui lectura. astept noi productii. toate bune in continuare!
Trimiteți un comentariu