31 August 2013
„Mulțumesc lui Dumnezeu...că
încă mai visez românește!”
Ioan Virgil Balint
Mi-e rușine Doamne și ce
grea rușine,
Știu, rușinea firii n-o
să-mi fie scut,
Rătăcit prin lume am
uitat de tine
Limba Maicii mele care m-a
născut!
Am uitat devreme cea
dintâi povață
Cum își uită oul
pasărea din zbor
Și aici acasă pruncii
când te-nvață
Gânguresc întruna pe
înțelesul lor...
Limbă Românească, cea
mereu hulită,
De-adevăruri sfinte nu ai
fost săracă,
În văzduh și-n piatră
pururi scrijelită,
Limba mea rănită, limba
mea cea dacă!
Astăzi, când e ziua
închinată ție
Dintre câte încă mai
sunt pe pământ,
Toată viața noastră
Ziua ta să fie
De la steaua dată, până
la mormânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu