luni, iunie 17, 2013

Nu scapă nimeni...


Duminică, 16 Iunie 2013

Nu scapă nimeni nemustrat la vamă,
Vai de cei ce n-au avut o mamă,
Vai de orice mamă fără prunci!
Iubiți-vă părinții din porunci!

În Casa mea, din lemn și din lumină,
Oricine poate împăcat să vină,
Eu n-o să-i cer chirie nimănui,
Ea niciodată încuiată nu-i!...

Să-i treceți pragul, dar cu gând curat,
De-acolo nu-i nimica de furat,
Acolo încă stau la sfat domol,
Și-i luminează lampa de petrol

Martorii mei de-o viață în cuvânt,
Cei plecați, cu cei care mai sunt,
Mereu i-aud la cină cum mă cheamă-
Nu scapă nimeni necertat la vamă...


Un comentariu:

Caietul de amintiri spunea...

Retin strofa a doua ca pe o icoana!
Poezia are mici nepotriviri de incantatie si o alaturare de stari diferite si necomplementare, contrastul nerodind frumuseti ci retineri...
Prima strofa este o suma de mustrari care se incheie cu o porunca, "iubiti-va parintii", si raman cu sentimentul ca trebuie sa ii iubesc de frica pedepselor...
Strofa a treia contine o afirmatie indusa, grea, dupa parerea mea!
"Acolo nu-i nimica de furat"...
In lumea credintei, in lumea aomenilor cu sufletul curat, in lumea caselor de lemn si de lumina puneti accentul pe aceasta tara, de parca ar fi un certificat...
Si incheiati "in cerc", mustrarea se pare ca este pilonul credintei...
Retin strofa a doua, icoana in cuvinte, simbol al Apusenilor!
Cu respect,
Vasile D.