„..și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta sa...”
„Pace vouă!”
Ev. Ioan 19-31
E Duminică-n suflet şi-n calendar,
Întotdeauna Duminica nu e târziu,
Hristos a Înviat! Dacă nu, e-n zadar
Poemul acesta pe care îl scriu...
Tot pipăindu-i urma cuielor Sale,
Urmele cuielor din ceea ce vezi,
Mă uit la tine cu atâta jale-
Nici acum, Toma, tu nu mai crezi?
* * *
V-aduc aici salutul meu anume,
Răspunsul vostru pururea îl cer,
Cu „Pace vouă!” A venit în lume,
Cu „Pace vouă!” S-a-nălțat la cer!
Mă uit acum la floarea din grădină,
La Aerul înmiresmat și strig
Cuvintele acestea în lumină,
Să le ferească Cel de Sus de frig!
Vă spun duminical, salutul meu,
Fără Pace nici Iubire nu-i!
E Pacea dintre Fiu și Dumnezeu-
Să credeți dar, în Învierea Lui!
„Pace vouă!” Doamne, ce risipă
De Dragoste de Fiu adevărat!
El, Toma, n-a crezut atunci o clipă,
Dar Adevărul l-a cutremurat!
„Luați Duh Sfânt!” Și Pacea Lui de sus
Dar, „Domnul meu și Dumnezeul meu”
Nimenea de frică n-a răspuns,
Decât acel...Necredincios mereu...
Cu „Pace vouă” între ucenici
Dacă Hristos când va veni în lume
A doua oară Înviat aici
De nu vedem însemnele anume
Din coasta Lui, din mâini și din picioare,
Cum nu văzuse „cel” de mai târziu,
Mă-ntreb nedumerit: noi credem oare
Că este El, Învățătorul viu?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu