De când mă știu copil de Ardeal,
Desculț peste ierburi, prin mărăcine,
Mi-am iubit, plin de vrajă, ținutul natal,
De el cine să mă despartă, cine?
Mi-e sufletul plin de privighetori!
În pântec de mamă, Tu m-ai trimis,
Doamne, să mă nască, toamna, în zori,
Aici, pe pământul acesta din Vis!
Mi-am petrecut copilăria pe creste,
Cu soarele-n brațe, nearzător,
De-acolo-mi începe această poveste,
Pe care zilnic o spun tuturor...
Acolo am scris pe o frunză brumată,
Căzută în palme ca o minune,
Cum să uit? N-am să uit niciodată,
Din viața mea cea dintâi rugăciune!
Duminică, 1 Mai 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu