Tot mai aproape depărtarea doare,
Depărtarea fără de hotar...
Am fost la cimitir să-ți pun o floare,
De ziua unor sfinți din calendar
Și-am lăcrimat acolo, Mamă dragă,
Printre-amintiri ce nu mai cuprind,
Dormi împăcată-n Viața ta întreagă
Nu te-am văzut cu-adevărat dormind...
Simt veșnicia Clipei cum m-apasă,
Așa te-am cunoscut, ca o scânteie
Și-acum aud sătenii mei de-acasă
Oftând mereu: ce vrednică femeie!
Și plini de o statornică iubire
Te-ntreabă parcă: „Ce mai faci, Linuță?”
Cum alerga suveica printre fire,
Pe Dealul meu, în sfânta mea Căsuță...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu