1
Aprilie 2020
Și parcă cineva
îmi spune-anume
Din slava înspre
care mă ridic,
Pentru tot ce se
întâmplă-n lume
Vinovat e...marele
nimic,
Omule, în goana
spre niciunde,
Pângărind tot ce-i
frumos și sfânt
De Dumnezeu n-ai
unde te ascunde,
El ți-a făcut
făptura din cuvânt,
Precum a plămădit
din lut olarul
Ulciorul însetat
după izvoare,
Tu veșnic nesătulul
și avarul,
Nu vezi că toate
sunt înșelătoare?
Și iarăși te
întreb: la ce folos
Când loc de tine nu
mai ai în casă?
Dar câtă vreme tu
ești sănătos
De versurile mele
nici nu-ți pasă!
Alungă, dar,
întunecimea minții
Din „bunurile”
vieții adunate,
Din aurul furat, din
toți arginții,
Într-o zi le lași
aici pe toate!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu