28
Aprilie 2020
„Parcă-l
citesc pe marele poet Vieru,
citesc
și recitesc.”
C.
D.
Cine știe poate el îmi
spune
Ce cuvinte să le pun
pe-altar
Atunci când sufletul e-n
rugăciune,
În rugăciunea fără de
hotar!
Îl văd mereu pe Muntele
Găina
Și-mbrățișarea lui o
simt aproape,
Frate Grigore, vrednică-i
lumina,
Lumina ta pe care-o port
sub pleoape!
Deasupra noastră Dumnezeu
e viu,
Mi-ai spus că El nu moare
niciodată,
Degeaba vor să-L ducă în
pustiu,
În fiecare clipă mi
se-arată
Din graiul tău
moldovenesc, durut,
Cu „Albinuța” care nu
se vinde,
Frate Vieru, margine de
Prut,
Limba Română nu te mai
cuprinde!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu