Din grădină...

Joi, 2 Aprilie 2020

Nu mai cred în tine, vreme ticăloasă,

Adevărul Clipei e atât de crunt!

Chiar că nu îmi vine să mai ies din casă,

Poarta-i încuiată, în grădină sunt;

Poezia lumii strigă și mă doare,

Precum durea roata-n ger pe eșafod,

Mugurii pe ramuri au dureri de floare,

Floarea cine știe de-o să aibă rod...

Aburi se ridică din pământul reavăn

Îmi leg cu nădejde via pe araci,

Cu speranța suflet scriu în gând și seamăn,

Nimeni să nu-i spună sufletului-taci!

Plin de bucurie dinspre zarzări vine

Și de el se umple cerul din cuvânt

Mirosind a pace, murmur de albine

Caută-mă, Viață, în grădină sunt...

Nicolae Nicoară-Horia