Luni,
13 Aprilie 2020
Din
Săptămâna Patimilor
Toată viața asta „am
cerșit” Dreptate
Și acum îmi arde
rugăciunea-n mâini,
Ce nesuferite ore ne-au
fost date,
Unde e respectul pentru
cei bătrâni?
Numărând soldații
clipele din noi,
Păzitorii legii stau pe
metereze,
Înarmați, desigur, ca
pentru război
Pentru cinci minute să te
amendeze!
Numai două ore, vreau să
ne-ocrotească,
Să nu ni se-atingă
virusul de lut?
Sunt precum scânteia
între-amnar și iască,
„Doamne,
slobozește robul tău durut!”
Câteodată parcă nu mai
am cuvinte
Și mă simt ca iarba
vălurind pe lunci,
Dă-le Ordonanță celor
fără minte,
Celor ce-ți încalcă
sfintele porunci...
Ah! Puterea, oare, ea nu
se supune,
Câtă nedreptate încă
mai împarte?
Clopotul când cheamă
dinspre rugăciune,
Cine-i mai traduce
lacrimile sparte?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu