Duminică,
5 Aprilie 2020
Ce liniște-mi cutremură
grădina!
Suflete-al meu, n-ai unde
să te-alini,
Cocoșii nu mai cântă
prin vecini,
În sfeșnice a-ncărunțit
lumina,
Iar ciorile în coșuri
fără fum
Își fac grăbite cuiburi
din surcele,
Îmi pare mie, ori din
toate cele
Parcă lipsește un „ceva”
de-acum?
Suceava toată parcă-i un
calvar,
La Țăndărei se
ceartă-ntruna romii,
Azi-noapte-au înflorit
de-a valma pomii
De parcă cineva i-a dat
cu var.
Cu gândul mirosind a
măghiran,
Aștept aceleași
rândunici să-mi vină
La streașina, cea plină
de lumină,
Precum veneau în fiecare
an...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu