MI-E SETE...

12 Octombrie 2009, spre seară.

„Mi-e sete!” Doamne, îmi aduc aminte
De lacrimile acelea când Le-ai spus
Lângă fântână, pentru-ntâia oară
Şi ultima, pe cruce, acolo sus...

Fântâna de atunci era adâncă,
Nici cumpănă n-avea şi nici găleată,
Ţi-au dat vin amestecat cu fiere
La Judecata lumii, blestemată...

Acum e-atâta secetă în lutul meu-
Mi-e sete şi mi-e foame şi mi-e frig
Şi Aerul aici e tot mai greu
Din marginile lumii când Te strig...