CARII...

10 Octombrie 2009.

I-aud în crucea neamului cum rod,
Când eram, nu m-au dorit în Ţară,
Le-am fost mereu în suflet incomod,
De port pe frunte laurii de-afară

Ei s(z)silnic îmi ridică osanale,
Fălindu-ne în van că sunt de’a lor,
Plâng pe genunchii risipirii tale,
Lacrima mea, nepreţuitul Dor!

În Ochii tăi era atât de bine,
Din tine am plecat ca un ecou,
Da, Sunt Român şi spun fără ruşine,
De-ar fi vreodată să mă nasc din nou!

Îmi spun străin, aici nu-i Cerul meu,
Nici iarba nu-i, aceea de Acasă!
În lemnul gândului ei rod mereu
Şi nu le pasă, Doamne, nu le pasă...