Eminescu-Veronica…
15 ian. 2011.
Treceau ţinându-se de mână
Ca două aripi într-un zbor,
Ca două zile-n săptămână
Şi îngerul în urma lor...
El îi şoptea un Dor fierbinte,
Ea îl sorbea din ochii lui
Şi liniştea dintre cuvinte
Gemea în bronzul din statui...
Din câte sunt aici sub cer
Dă-mi, dintre toate, un sărut,
Mai multe nici nu ştiu să-ţi cer,
Doar unul singur, cu-mprumut...
Ţi-l dau, dobândă nu aştept,
Eu Rugii tale mă supun-
L-a strâns atunci cu drag la piept
Şi mai departe nu vă spun...
Treceau şi Aerul suspină,
Ea, Veronica şi Emin-
Le fie trecerea deplină
De-acum şi-n veci de veci.
Amin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu