marți, mai 19, 2009

NAVETÂND...

Cum trece viaţa asta ca un gând,
Când n-ai nici timp să îl gândeşti de-ajuns,
Ce-aproape de mirare am ajuns
Tot navetând, iubito, navetând...
Acum, când Veacul nostru dă-n amurg
Şi stele reci alunecă-n ţărână,
Nici o tristeţe nu ne mai amână,
Se-aude ceasul ruginind în burg.
Cum ne pândeşte lacomă risipa,
Târziul ne pătrunde până-n vamă,
Doar sângele înfrigurat te cheamă,
Sărutul tău mai luminează clipa.
Se duce viaţa asta ca un gând,
Când n-ai nici timp să îl gândeşti deplin,
Trecem şi noi, în urmă alţii vin
Tot navetând, iubito, navetând...

Niciun comentariu: