-Restituiri-
Umblă Iancu supărat prin Munți,
Nu-și mai află nicăieri hodină,
Plânge Arieșul pe sub punți,
Râul cel de Aur din lumină;
Vântul toamnei geme prin frunzar,
Inima lui de sete iar e arsă,
În fluier arde încă sub șerpar
Doina noastră din străbuni rămasă!
Domnii nu au vreme s-o asculte,
Pururi legănați de alt alean,
Când îi apasă grijile oculte,
Foamea lor mereu după ciolan.
..........................................
Am auzit azi-noapte înspre zori
Pădurile de-acasă cum recită:
Nu mai e loc, nici liniște să mori,
În Țara asta tot mai jefuită...
7 Septembrie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu