Adună omul...

Vineri, 6 Septembrie 2019

M-apasă întrebarea ca o dună,

Ea niciodată nu e de prisos,

Omul cât trăiește tot adună,

Dintre toate câte cu folos?

Da, fiecare individ în parte,

Cu meseria și plăcerea lui

Pune ca ursul în bârlog deoparte

Surplusul care niciodată nu-i

Și uite-așa adeseori se-ntâmplă

De sinea lui să nu mai aibă loc,

Răspunsul care arde-acum sub tâmplă

E limpede ca aurul din foc;

Ce-i Viața asta? Jalnică risipă,

Merinde pentru suflet nu se poate,

Când pleacă Omul, lăudat o clipă,

„Gunoaiele” rămân în urmă, toate...

Nicolae Nicoară-Horia