marți, septembrie 10, 2019

Suflet fără adăpost...




10 Septembrie 2019

Iartă-mă, dar parcă sunt
Iancule, atunci când scriu,
Frunză legănată-n vânt
De un Dor tot mai târziu...

Fluierul cu lacrimi sparte,
Luminează sus pe stei,
Tu, de undeva departe
Cum te uiți în ochii mei

Simt fiorul sfânt prin humă
Și mă las cuprins de jale,
Sus la Țebea cade brumă
Peste somnul crucii tale...

Rătăcind printre cuvinte,
Suflet fără adăpost,
Iancule, adune-aminte
Cine suntem, cine-am fost!

Știi că-n Țară nu e bine,
Nu e loc pentru străbuni,
Risipiți prin zări străine
Lângă tine să ne-aduni

Și pe fiecare-n soartă
Să ne dojenești mereu,
Nimeni să nu mai despartă
Neamul meu de Dumnezeu!

Să ne spui la toți: ajunge!
Dinspre Ultimul tău Dor...
Nimeni să nu-i mai alunge
Pe români din vatra lor!

Nicolae Nicoară-Horia



Niciun comentariu: